Locuiesc pe Ulița Tatarstan de Taner Murat

Sâmbătă, 21 octombrie 2017, 21:41

Nici nu apuc bine să deschid pagina de Facebook. Un mesaj îmi atrage atenția. Oh, astăzi este ziua de naștere a lui Valery din Ciuvașia.

TM: Salutări, dragă Valery! Kayîrlî yaşlar, uzun-uzun ómírler! La mulți ani! Îți transmit din România succes, sănătate și dragoste!

Valery Petrovskiy: Mulțumesc mult. Mă bucur să știu că ești bine. Sîva bol.

TM: Ce mai faci, Valery?

Valery Petrovskiy: Bine. Îmi petrec în continuare zilele aici, în sătucul meu Bolșoy Sundîr. Este tot ceea ce îmi trebuie pentru a fi fericit.

TM: Mă bucur să aud că ești fericit.

TM: Valery, în vara anului următor organizez aici, la Constanța, două conferințe științifice. Dacă prietenii tăi din mediul academic și artistic din Ceboksarî își vor dori să participe, te rog să mă anunți.

Valery Petrovskiy: Să vedem despre ce este vorba…

TM: http://www.anticusmulticultural.org/akech

Valery Petrovskiy: Bine. Dămi voie să mă interesez și te voi anunța.

TM: C

Valery Petrovskiy: C

Joi, 14 decembrie 2017, 08:44

Valery Petrovskiy: Dragă Taner, să știi că am discutat cu amicii mei din mediul academic din Ceboksarî în legătură cu conferințele de la Constanța. Mă tem însă că posibilitățile de a călători în străinătate sunt extrem de reduse aici.

Valery Petrovskiy: Dragă Taner, nu foarte departe de locul în care locuiesc se află măreața cetate tătărească a Kazanului. Mi-ar face o deosebită plăcere ca într-o zi să poți veni tu la Kazan și să te știu în preajmă.

TM: Ar fi atât de frumos… Îți mulțumesc pentru gândul cel bun, Valery!

Valery Petrovskiy: C

TM: Cu toată dragostea!

Valery Petrovskiy: Dă-mi mâna, prietene!

Vineri, 5 ianuarie 2018, 13:37

TM à Luciana Șerban: Pe 12 ianuarie îl omagiem pe Eminescu la Universitatea Șaguna. Organizează Cenaclul Glykon, poeții Eduard Zalle și George Mihalcea. Eu am „Sara pe deal” tradusă în tătară. Vine și domnul profesor Ibram cu două poezii traduse. Nu ați vrea să recitați în tandem cu noi? Câte o strofă. Mai întâi dvs. în română, apoi noi în tătară? Eu am procedat așa, împreună cu domnul Aurel Lăzăroiu, anul trecut la Cenaclul Sadoveanu. A ieșit foarte frumos.

Luciana Șerban: Ar fi supeeeer!

Luciana Șerban: Cu mare drag, vin!

TM: OK. Vineri 12.01.2017, 15:30, Universitatea Șaguna.

Luciana Șerban: Perfect! Pregătesc „Sara pe deal”. Pentru poeziile domnului Ibram apelez la dumneavoastră sau la doamna Ibram?

TM: E mai scurt prin doamna Ibram.

Luciana Șerban: Să le scot la imprimantă…

Luciana Șerban: Mulțumesc din inimă că vă amintiți și de mine!

TM: „Sara pe deal” o aduc eu imprimată pentru că sunt mai multe variante. Dvs pregatiți-o oricum.

Luciana Șerban: Desigur. Doamna Ibram mă iubește. De la Ziua Minorităților! Nimic nu e întâmplător.

TM: Mă bucur mult.

Luciana Șerban: Mulțumesc.

TM: Dumneavoastră predați la o școală?

Luciana Șerban: Da, la Școala nr.38, director este Iris Sarchizian.

TM: Nu e la Inspectorat?

Luciana Șerban: A fost. Acum este director!

TM: Sărut mâna, doamna Luciana.

Luciana Șerban: Zi minunată să aveți!

Vineri, 5 ianuarie 2018, 15:24

TM à Luciana Șerban: Domnul profesor Ibram are poeziile „Rugă” și „Ce te legeni” în tătară.

Vineri, 5 ianuarie 2018, 16:25

Luciana Șerban: Mulțumesc. Am vorbit la telefon cu dumnealui.

Luciana Șerban: Vă doresc zile minunate!

Miercuri, 10 ianuarie 2018, 14:01

TM à Luciana Șerban: Sâmbătă, 13.01.18, la Sediul PNL, organizația de pensionari Constanța organizează un mic spectacol dedicat lui Eminescu. Merg si eu să recit „Sara pe deal”. Vreți să veniți și dvs?

Luciana Șerban: Vin.

Luciana Șerban: La ce oră și unde este sediul?

Luciana Șerban: Eu sunt apolitică, așa că nu e nicio problemă!

TM: Ora 11:00, sediul este în clădirea Dioda. IG Duca colț cu Ferdinand. În față este sediul PNTCD. Sediul PNL este la ușa din din mijloc, mai spre strada Traian.

Luciana Șerban: Perfect. Eu voi recita „Sara pe deal” în limba română sau caut altă poezie?

TM: Recitați cu mine, așa cum avem programat și pentru vineri. Dar dacă dvs aveți pregătite și alte poezii de Eminescu, o putem întreba pe dna Adriana Mărdărescu. Ea este printre organizatori. Poate este loc în program ca să susțineți un recital separat.

Luciana Șerban: Stați liniștit. Mă mulțumesc cu puțin și bun.

Luciana Șerban: Mulțumesc pentru invitație.

Luciana Șerban: Ne vedem, oricum, vineri.

TM: Oricum, îl intreb și pe domnul profesor Ibram. Doamna Adriana mi-a spus că îl invită și pe dânsul.

Luciana Șerban: Cu alte cuvinte, sâmbătă vom repeta ceea ce facem vineri.

Luciana Șerban: Perfect!

Luciana Șerban: Oricum, e bine.

Luciana Șerban: Zi frumoasă, vă doresc!

TM: C

TM: Sărut mâna.

Joi, 11 ianuarie 2018, 19:16

Luciana Șerban: Bună seara!

Luciana Șerban: M-a sunat azi doamna Adriana Mărdărescu pentru sâmbătă.

TM: A intervenit ceva cu doamna Adriana?

Luciana Șerban: Nu, nu. A rămas cum am stabilit.

Luciana Șerban: Mâine reușiți să ajungeți? La 15:30, am reținut.

TM: Abia mâine voi ști dacă ajung la 15:30 la Șaguna.

Luciana Șerban: Eu recit în limba română ceea ce recitați domniile voastre.

TM: Întocmai.

Luciana Șerban: Seară frumoasă. Ne vedem mâine sau sâmbătă.

TM: Sărut mâna.

Vineri, 12 ianuarie 2018, 19:45

Walter Ghicolescu: Întâlnirea glykonienilor cu studenții Universității Andrei Șaguna, Constanța! „Eminescu sa ne judece...”

Vineri, 19 ianuarie 2018, 10:03

Cenaclul Literar „Mihail Sadoveanu” added 33 new photos to the album: 18.01.2018 - Lansare de carte Ana Ruse.

Cenaclul Literar „Mihail Sadoveanu”: Joi, 18 ianuarie 2018, la Muzeul Național al Marinei Române, a avut loc o întâlnire-eveniment a cenaclului. Pe de o parte, pentru că s-au lansat două cărți (una de poezii pentru copii și una de călătorii), iar pe de altă parte, pentru că autoarea acestora, Ana Ruse, ne-a invitat la o călătorie virtuală prin nouă țări.

După ce coordonatorul cenaclului a făcut informarea lunară cu principalele activități la care au participat membri ai cenaclului, a fost prezentată cartea “Magia poeziei”, poezii pe care Ana Ruse le-a dedicat copiilor. A citit din carte Luminița Scarlat.

Apoi, cu cartea “Călători prin nouă țări” în mână, am pornit la drum. Călătoria a început cu o prezentare a itinerarului parcurs și a câtorva dintre obiectivele turistice și culturale din țările vizitate, informații oferite publicului de către Aurel Lăzăroiu, moderatorul întâlnirii.

Au vorbit despre cele două cărți: Diana Dobrița Bîlea și Arșaluis Sarchisian Gurău.

Ana Ruse a completat informațiile despre apariția celor două cărți și despre excursia pe care a efectuat-o, cu date interesante, captivante.

A urmat o prezentare de imagini din toate cele nouă țări, pe care Ana Ruse le-a comentat cu scurte istorii și legende ale locurilor.

Întâlnirea s-a încheiat cu sesiunea de autografe.

Vineri, 19 ianuarie 2018, 10:18

Aseară, la cenaclu, Ana Ruse mi-a cerut să îi găsesc un sponsor.

- De-a lungul vieții mele am colindat 100 de țări şi am publicat peste 80 de cărți. Însă acum, când privesc în urmă, am impresia că numai câteva dintre acestea au cu adevărat importanță. Este vorba despre călătoriile mele în jurul Mării Negre. Am scris şi despre dvs, tătarii. Şi poate că acestea sunt rândurile care îmi produc cel mai puternic sentiment de mândrie. Căutați-mi un sponsor, un tătar, care să publice colecția mea de texte.

Nu am ezitat:

- Nu este nevoie să caut. Eu sunt tătarul acela. Devreme ce dvs. ați scris despre noi şi vă mândriți cu asta, eu vă voi publica.

Joi, 15 februarie 2018, 08:11

Alan Libert: Bună Taner, sper că ești bine. De-acum aș vrea să încep să-mi fac planurile de călătorie. Când m-ai sfătui să ajung în Constanța și când crezi că ar trebui să plec?

Vineri, 23 februarie 2018, 08:09

TM shared a video: Astăzi celebrăm Ziua Internațională a Limbii Materne amintindu-ne de lupta popoarelor autohtone pentru dreptul de a vorbi în limba maternă.

Luni, 12 martie 2018, 16:36

Doamna Ana Ania Ruse mi-a adus azi textele. Ne întâlnim în stația autobuzului 102 din Piața Tomis III. Stăm de vorbă acolo, pe bancă, lângă florărese. Este vorba despre capitole selecționate din cărțile ei. Diverse jurnale de călătorie. Turcia, Georgia, Armenia, Azerbaidjan şi Crimeea. Mi le-a adus sub formă de fotocopii. Întreb:

- V-ați gândit la un titlu?

- „Istorii în mişcare”.

Îmi prezintă extrasele şi îmi descrie cam cum şi-ar dori să arate cartea. La despărțire adăugă:

- Ne aflăm în Centenarul Unirii. Mă gândesc să culeg de la scriitorii constănțeni materiale pentru o antologie dedicată evenimentului. Aşa cum am procedat şi anul trecut la bimilenara Ovidiu.

- Cred că este o idee foarte bună. Mult success!

Joi, 15 martie 2018, 20:54

Asociatia Multiculturala Anticus: Joi, 15.03.2018, a avut loc la Biblioteca Județeană Constanța parafarea acordului de colaborare dintre Uniunea Scriitorilor Europeni de Limbă Română (USELR) și Asociația Multiculturală „Anticus”. Sa fie într-un ceas bun!

Vineri, 16 martie 2018, 11:27

Cenaclul Literar „Mihail Sadoveanu” added 43 new photos to the album: 15.03.2018 - Lansare de carte Vasilica Mitrea.

Cenaclul Literar „Mihail Sadoveanu”: Dublă lansare de carte, la Cenaclul literar „Mihail Sadoveanu”. Asta s-a întâmplat joi, 15 martie 2018, la întâlnirea care a avut loc la Biblioteca Județeană „I.N. Roman”. Vasilica Mitrea a prezentat două cărți: „România divizată” și „Antologie jurnalistică”, vol. VI.

Moderatorul întâlnirii și coordonatorul cenaclului, Aurel Lăzăroiu, a prezentat în deschiderea întâlnirii informarea cu principalele evenimente literare din luna scursă de la ultima întâlnire de lucru a cenaclului, în care au fost implicați membri ai cenaclului.

Printre aniversații lunii a fost amintită și doamna Olga Duțu care pe data de 16 martie își va sărbători ziua de naștere. Într-un singur glas, toți cei prezenți i-au cântat „Mulți ani, trăiască!”

Aurel Lăzăroiu, a anunțat prezența la întâlnire a poetei Diana Ciugureanu-Zlatan, președintele Uniunii Scriitorilor Europeni de Limbă Română. Aceasta a înmânat legitimația de membru poetului Tănase Serea și a făcut câteva precizări privind activitatea USELR și planul de perspectivă al acesteia.

S-a trecut la subiectul întâlnirii, lansarea celor două cărți. Vorbitoarea a avut cuvinte de laudă la adresa autoarei și a celor două lucrări.

Au mai vorbit despre cele două cărți: prof.univ.dr. Olga Duțu și prof. Alexandra Flora Munteanu.

Au vorbit din public: Coca Elena Gheorghiu, Arșaluis Sarchisian Gurău, Mariana Popescu, Cezar Pânzaru, Alexandru Birou și Garofița Jianu.

A existat un moment în care au fost oferite diplome de excelență și medalii pentru întreaga activitate, astfel: Olga Duțu - din partea Asociației cultural-ortodoxă “Poduri de dor” și a USELR; Vasilica Mitrea – din partea USELR. Diplomele au fost înmânate de către Diana Ciugureanu-Zlatan și Olga Duțu din partea Ligii Scriitorilor Români, filiala Dobrogea. Diploma a fost înmânată de către președintele filialei, Alexandru Birou. Olga Duțu, Alexandra Flora Munteanu și Aurel Lăzăroiu – medalia “Bucuria”. Acestea au fost înmânate de către Diana Ciugureanu-Zlatan.

Prof. Memet Câimet a oferit doamnei Olga Duțu o iconiță a Fecioarei Maria adusă de la Roma.

La final, autoarea celor două cărți lansate, Vasilica Mitrea, cu glasul sugrumat de emoție, a mulțumit vorbitorilor și tuturor celor care i-au fost alături la acest important eveniment.

A urmat sesiunea de autografe.

Duminică, 18 martie 2018, 20:43

Asociația Culturală „Șarpele-Zeu Glykon”

George Mihalcea: A trecut, iată, și ziua de 16 Martie în care glykonienii s-au adunat pentru o seară frumoasă. Mai întâi și mai întâi, a fost lansat cel mai recent volum de poezie semnat de Eduard Zalle, „Călătorie prin somnul cuvintelor”.

A vorbit despre carte unul, George Mihalcea (din păcate nu-l cunosc prea bine), care a semnat și precuvântarea volumului prin care autorul demonstrează că versul clasic mai are destule valențe viabile.

Pe urmă, cum era firesc, Edy a citit câteva poeme primite cu mare căldură atât de membrii cenaclului Glykon, cât și de tomitanii care au ținut să fie prezenți la eveniment, pentru că eveniment a fost.

În partea a doua a întâlnirii s-au citit versuri consacrate femeii, dar s-a și cântat, desigur. I-am ascultat, rând pe rând, pe Oana Cătălina Bucur, Norea Dan, Laurențiu Marinescu, Ionuț Țucă, Mariana Butnaru, George Farcaș, Eduard Zalle și, nelipsit ca Martie din post, m-am numărat și eu printre rostitorii de poetice gânduri… A fost tare frumos, a fost tare cald.

Foto credit: Violeta Zalle

Miercuri, 21 martie 2018, 10:32

TM shared a video: Pe 20 martie 2018, de ziua lui Ovidiu, Școala nr.2 din orașul Ovidiu a fost redenumită Școala Ovidiu. Cu această ocazie, primarul George Scupra a dăruit doamnei Daniela Bârsan, directoarea școlii, placa comemorativă primită de Primăria Ovidiu anul trecut de la poetul Kevin Marshall Chopson din Gallatin, Tennessee.

Joi, 22 martie 2018, 13:43

Ram Krishna Singh à TM: Prietenul meu, scriitorul Fathi Marzougui a avut amabilitatea de a traduce în limba arabă poemul meu „Spiritual Flickers” publicat de către revista „Nazar Look” și nominalizat pentru Pushcart Prize. Aș dori să împărtășesc lucrul acesta cu toți prietenii noștri.

Vineri, 6 aprilie 2018, 5:39

Ildar Abuzyarov: Taner, te rog să-mi trimiți adresa ta de e-mail. Vreau să-ți trimit un e-mail.

Vineri, 6 aprilie 2018, 6:49

TM à Ildar Abuzyarov: ...@yahoo.com

Vineri, 6 aprilie, 10:21

Ildar Abuzyarov: Taner, ți-am transmis prin email o invitație din partea Departamentului de Cultură al Municipiului Kazan.

Sâmbătă, 7 aprilie 2018, 1:56

Ce bucurie! Bani? Recunosc, ani de zile am avut probleme cu banii, dar acum am destui ca să ajung acolo.

TM à Ildar Abuzyarov: Mulțumesc foarte mult.

Luni, 9 aprilie 2018, 10:44

TM à Ildar Abuzyarov: Vineri primesc viza. Sosesc la Kazan luni seara, ora 21:00, cu SU1194.

Ildar Abuzyarov: C

Luni, 9 aprilie 2018, 14:26

Alan Libert: Salut Taner, ești on-line? Aș avea câteva întrebări despre conferință.

Luni, 9 aprilie, 22:35

TM à Alan Libert: Da, sunt aici. Vom putea vorbi în seara asta (ora Sydney).

Marți, 10 aprilie 2018, 14:08

TM à Alan Libert: Bună ziua, domnule Alan. Cred că ar trebui să ajungeți pe 4 iulie și să plecați în 11 iulie.

Alan Libert: Bine. Mă întrebam pentru că am impresia că am văzut o pagină web despre lansarea cărții tale pe data de 2 iulie și mi se părea cam devreme.

Alan Libert: Am o problemă întrucât luna iunie este perioada noastră pentru examenele finale și încă nu s-a stabilit data pentru examenul meu de fonetică pentru care cerusem o dată timpurie.

TM: D-le profesor. Săptămâna viitoare urmează să plec la Kazan, în Tatarstan, în Rusia. Voi rămâne acolo două săptămâni. Ar fi prea târziu dacă amânăm planurile de călătorie pentru luna mai când vom avea toate datele în mâinile noastre?

Alan Libert: Sună interesant! Am fost în Başkurtustan, care este lângă Tatarstan.

TM: Într-adevăr, sunt foarte încântat de această călătorie.

Alan Libert: Cred că, oricum, nici eu nu voi avea toate datele până în luna mai.

Alan Libert: Când te vei întoarce?

TM: Voi reveni pe 30 aprilie.

Alan Libert: Eu m-am simțit minunat în Ufa.

TM: Mi-ar plăcea și mie să merg la Ufa, dar probabil că se va întâmpla cu altă ocazie.

Alan Libert: Cât durează călătoria de la aeroportul din București până la Constanța?

TM: Trei ore. Cu o oprire de 15 minute.

Alan Libert: Bine. Ca să ajung acolo pe 4 iulie, probabil că ar trebui să plec din 2 iulie.

TM: Oh.

Alan Libert: De fapt, probabil că ar trebui să plec de pe 3 iulie, însă locuiesc la vreo 2-3 ore de Sydney și obișnuiesc să înnoptez acolo înainte de zbor.

TM: Cântați la chitară?

Alan Libert: Da. Am și câteva instrumente turcești.

TM: Oh. Ne puteți interpreta ceva când veniți aici?

Alan Libert: Aș putea încerca, dar trebuie să mărturisesc că nu sunt un interpret formidabil.

TM: În regulă.

Alan Libert: Am și un instrument folcloric american. Un dulcimer. Nu ca cel turcesc.

TM: Pot să vă iau un interviu săptămâna viitoare din Kazan, pe Facebook?

Alan Libert: Desigur, dacă putem rezolva rezonabil diferențele de fus orar, etc.

TM: Kazan este pe același fus orar cu Bucureștiul. Cred că ar fi bine să stabilim o oră la care în Sydney este seară.

Alan Libert: În tinerețe m-am ocupat serios de muzică. Am înregistrat și vreo două discuri.

TM: OK. Cred că putem stabili data și ora. Probabil că în cursul săptămânii ar fi ceva mai bine decât la începutul ei. Ce oră este acum în Sydney?

Marți, 10 aprilie 2018, 14:27

Alan Libert: Este ora 21:27. Avem o diferență de 7 ore.

Alan Libert: Cam pe la ora aceasta sau ceva mai târziu ar fi bine. Copiii mei dorm deja.

TM: OK. Vreau doar să vă pun câteva întrebări după care vă voi ruga să interpretați ceva. E bine?

Alan Libert: Sigur că da. La ce instrument?

TM: La oricare doriți. Poate chiar la mai multe.

Alan Libert: OK. Poate că publicul de acolo este interesat în dulcimer, întrucât diferă de cel turcesc, de fapt este complet diferit, fiind un instrument folcloric american. Tocmai am verificat orarul zborurilor. Dacă plec de aici pe 3 iulie la ora 21:00, aș putea fi la București pe 4 iulie îin jurul prânzului.

TM: Da. Seamănă cu țambalul românesc.

Alan Libert: Acesta este un disc în care apar din anii ’70,

https://punkmusiccatalogue.wordpress.com/alan-liberts-parabola/

Alan Libert: Iar acesta este dulcimerul american,

https://www.folkcraft.com/products/design-your-own-folkroots-travel-dulcimer

Alan Libert: Este unul dintre instrumentele mele favorite

TM: Nu prea arată ca un țambal.

Alan Libert: Da, este total diferit. Stai să văd dacă găsesc o poză cu cineva care interpretează la instrument.

TM: Cum se ține? Ca o chitară?

Alan Libert: Nu. Se ține pe genunchi, în poală.

TM: Înțeleg, ca un țambal.

Alan Libert: Eu am și un dulcimer electric pe care îl pot ține ca pe o chitară, însă, în mod tradițional, se ține în poală.

Alan Libert: https://www.youtube.com/watch?v=XatHOSkR8M4

TM: Acum am înțeles.

Alan Libert: https://www.youtube.com/watch?v=UurHbXwVo04

Alan Libert: De obicei, are patru coarde, DADD. Uneori, DAAA

Alan Libert: Am și unul mai mic, pentru călătorii, pe care îl iau cu mine uneori când plec de acasă.

TM: Cântă și copiii dvs? Bănuiesc că puteți alcătui o formație.

Alan Libert: Da, ei iau lecții de pian. Sunt destul de mari acum. Au 6 ani și sunt în clasa întâia.

Alan Libert: Iată aici un disc înregistrat în tinerețe,

https://www.discogs.com/Parabola-Kuwaiti-Morning-Traveling-The-Empty-Quarter/release/9611079

Alan Libert: Pe acest disc interpretez și la un instrument indian, sitar. Am luat lecții pe când eram mai tânăr.

Alan Libert: Am și o tambură. Este un instrument indian cu coarde asemănător cu mandolina, dar ca un bondar și cu gâtul ceva mai lung.

Alan Libert: Am un mic saz și un giumbuș.

TM: Așadar ați compus și ați interpretat rock și punk?

Alan Libert: Da, cândva.

TM: Dar încă mai cântați din când în când. Așa, de plăcere.

Alan Libert: Da, în timpul liber. Cânți și tu?

TM: Din păcate, nu. Mi se pare însă foarte intersant la dvs.

Alan Libert: Muzica este o parte foarte importantă din mine. Pe când eram în liceu visam să devin muzician profesionist.

Alan Libert: Dacă aș avea mai mult timp liber, aș petrece mai mult timp cântând. Am și două mandoline. Cu una din ele am avut probleme, abia în urmă cu câteva zile am reușit să o repar.

TM: Am studiat vioara un an și jumătate în clasa întâia și a doua, dar am renunțat. Nu era pentru mine.

Alan Libert: Cred că vioara este un instrument foarte dificil.

TM: Eu aș fi dorit să învăț chitara, însă părinții mei au discutat cu profesorii de la școala de muzică. Ei i-au sfătuit să învăț mai întăi vioara, după care voi putea trece ușor la orice instrument cu coarde. Totuși, nu am fost făcut ca să devin muzician.

Alan Libert: La interviu ți-aș putea arăta câteva dintre instrumentele mele, dacă vrei.

TM: Da, asta aș vrea.

Alan Libert: OK. Cele mai multe instrumente se află chiar aici, în camera mea de lucru.

TM: Ar fi frumos să ne prezentați instrumentele dvs și chiar să ne interpretați ceva cu ele.

Alan Libert: Bine. Va fi distractiv.

TM: Foarte distractiv.

Alan Libert: Aș putea să îți prezint unul din Turcia, altul din India.

TM: Excelent.

Alan Libert: Poate și un instrument din China.

TM: Perfect.

Alan Libert: OK. Am putea face o repetiție înainte ca tu să pleci. Cred că marți ar fi bine, dacă îți convine.

TM: Care marți? 12 aprilie sau 19 aprilie?

Alan Libert: Oricare.

TM: Pe 12 voi fi aici, în Constanța. Pe 19 voi fi în Kazan.

Alan Libert: Atunci, poate repetăm pe 12 și îl realizăm pe 19.

TM: OK. Repetăm pe 12 și apoi decidem.

Alan Libert: OK. Pe 12 aprilie nu voi putea cânta prea tare ca să nu îmi trezesc copiii care dorm alături, dar pot arăta cum sună instrumentul.

TM: Nu contează. Va fi doar o repetiție. Scopul principal este de a verifica condițiile tehnice.

Alan Libert: Da, este în regulă. Ce părere ai despre ora 15:00 pe fusul tău orar? Cu alte cuvinte, ora de acum.

TM: Perfect.

Alan Libert: Atunci o trec chiar acum în calendar.

TM: Mă felicit. Cred că de mulți ani nu am mai avut o idee atât de frumoasă.

Alan Libert: Când vin în Constanța, aș dori să învăț câte ceva despre instrumentele muzicale din zona ta.

TM: Bine. Eu nu sunt pregătit în sensul acesta, dar cred că am pe cineva cu care să discutați despre asta.

Alan Libert: OK. Mi-am trecut în calendar.

Alan Libert: Acum voi încerca să continui o lucrare de cercetare. Mai vorbim peste două zile.

TM: Salutări familiei!

Alan Libert: Și ție. Görüșmek üzere!

TM: Sağ olunuz!

Alan Libert: J Acum îți spun la revedere.

TM: La revedere. J

Joi, 12 aprilie 2018, 14:14

Alan Libert: OK. Cred că sunt conectat.

TM: Avem probleme tehnice. Am impresia că trebuie să repornesc calculatorul.

Alan Libert: OK. Desigur.

TM: Au fost două probleme. Pe de o parte un ecou, pe de alta, sunetul avea întreruperi.

Vineri, 13 aprilie 2018, 4:58

TM à Ildar Abuzyarov: Mi-am ridicat viza. Te rog să-mi spui cum te voi putea întâlni luni seara.

Ildar Abuzyarov: E o veste foarte bună. După ce aterizezi va trebui să iei un taxi. Adresa: strada Tatarstan, numărul 2-3. Este lângă teatrul Kemal. Te voi aştepta acolo. Taner, tu ai mai fost vreodată în Kazan?

TM: Bineînțeles că nu.

Ildar Abuzyarov: Dacă vii în Kazan pentru prima dată, să ştii că vei vedea o mulțime de lucruri interesante.

Ildar Abuzyarov: În Kazan taxiul e ieftin. Dar o comandă pe Uber sau Yandex este şi mai ieftină. Există aplicații speciale.

Ildar Abuzyarov: Numărul meu de telefon este: 892...

TM: OK. Mulțumesc.

Luni, 16 aprilie 2018, 23:35

Călătoria cu Aeroflotul este o desfătare. Durează 8 ore cu o escală de 3 ore la Moscova, pe Șeremyetevo. În Kazan aeroportul este la vreo 25 km de oraș. Șoferul mă așteaptă la poarta de ieșire. Taxiul e achitat încă de acasă. Online, pe kiwitaxi.com. M-a costat 950 ruble, adică 60 lei. Vreo 12,50 euro. Șoferul se numește Amir. Câștigă și ca taximetrist, dar cel mai bine câștigă la sfârșit de săptămână cu nunțile. Are o Volga veche pe care o închiriază pentru căsătorii în stil retro. Mă lasă în fața blocului de pe strada Tatarstan. El pleacă, iar eu încerc să intru în bloc. Surpriză. Nu găsesc niciun fel de intrare. Blocul are formă de L, o latură pe Ulița Tatarstan și una pe Ulița Șihabutdin Merdjaniy. La parter sunt doar spații comerciale. Observ că pe strada Merdjaniy, la capătul blocului, există o poartă care pare să dea într-o curte interioară. Așadar accesul trebuie să fie prin acea curte. Poarta este încuiată. Telefonul meu nu funcționează. Este aproape ora 11 din noapte. Străzile sunt cam pustii. Apare o tânără rusoaică. Este înaltă, blondă, frumoasă, distinsă. Poartă un pardesiu, ține mâinile în buzunare și are capul acoperit. E răcoare și a început să picure. Are vreo 25 de ani. Nu înțelege engleza, dar îmi pricepe impasul. Îmi explică ceva rusește arătându-mi poarta. O întreb: „Can I use yout phone?” Mă înțelege. Scoate telefonul și îi dau numărul. Sună și vorbește în rusă cu Ildar. Apoi vorbesc și eu. „Taner, bine ai venit! Eram îngrijorat. Cobor imediat.” Îi înapoiez tinerei telefonul și îi mulțumesc de mai multe ori: „Thank you! Thank you!” Atunci se întâmplă ceva ciudat. Tânăra nu spune absolut nimic. Nu schițează niciun gest. Rămâne nemișcată. A început să plouă zdravăn. Mă rușinez și mi-aș dori să își vadă de drum. Să nu mai sufere în ploaie, pe frig. Să ajungă mai repede acasă, la adăpost. Mai zâmbesc o dată: „Thank you! Thank you!”, dar nimic. Rămâne tăcută, impasibilă, neclintită. Cele două-trei minute până la sosirea lui Ildar par o veșnicie. Ele zdruncină din temelii percepția mea asupra ospitalității. Și abia am călcat pe aceste meleaguri. Îmi reamintesc. Cuvântul deosebeşte doar omul, nu și omenia. Ea rămâne întotdeauna mută.

Marți, 17 aprilie 2018, 06:25

Locuiesc pe Ulitsa Tatarstan din Kazan. Fereastra mea se deschide către Teatrul Kemal și Lacul Kaban. Lacul este încă înghețat.

Ram Krishna Singh: You live in a lovely surroundings .

Rex Bouzane: Stunning! Thank you for sharing. God bless.

Badea Traian: ,,.!!!

Adriana Mărdărescu: Înțeleg că are loc o teleportare între Constanța şi Kazan...

TM à Adriana Mărdărescu: Da, este un fel de teleportare. Se face cu Suhoi.

Marți, 17 aprilie 2018, 16:35

Dimineața cobor în stradă. Acum am tot ce îmi trebuie. Am suficient timp și un loc minunat unde să-l petrec. Am o cameră cu rezoluție bună. Am paradisul meu. Privesc în jur. Nu am nevoie de cuvinte. Am propriul univers și lucrul acesta îmi este de ajuns.

Azi vreau să fac ceea ce fac toți visătorii care ajung în Kazan. Vreau să hoinăresc. Nu există niciun loc unde nu ar trebui să merg, așa că vreau să cutreier Kazanul în sus și în jos. Merg de-a lungul străzii Tatarstan și, când ajung la capătul ei, iau la pas împrejurimile. Nu după mult timp, habar nu am pe unde sunt și unde mă duc. De-a rătăcitul prin oraș devine, pentru o vreme, jocul meu preferat. Admir tot ceea ce văd în timpul plimbării. Încerc să nu îndrăgesc nimic peste măsură, căci atunci când prinzi drag de ceva sau cineva, fie că este un lucru, o clădire frumoasă, un monument impunător sau o ființă umană, totul în jur pare că se estompează. Nu reușesc. Mă îndrăgostesc de tot ce văd. Așadar, sfârșesc prin a face eforturi de a nu transforma dragostea în patimă.

Marți, 17 aprilie 2018, 16:45

Abdulla Tukay (sau Gabdulla Tuqay) este fără îndoială cel mai mare poet tătar. Un romantic întârziat cu trăsături clasice. Probabil ultimul romantic european. A trăit foarte puţin (1886-1913), dar a lăsat în urma sa o operă literară imensă şi desăvârşită. Tukay reprezintă sufletul acestui popor, esenţa spiritualităţii tătare şi punctul ei de inflexiune. Începând cu Tukay literatura tătară se desprinde de aspectul său clasic, de accentul medieval purtat un mileniu şi îmbracă straiele timpului. Tukay este fondatorul limbii tătare literare moderne. Eu am încercat să compar. Să știți că am găsit foarte multe similarităţi între creaţia, moştenirea literară şi destinul lui Eminescu şi Tukay.

Piaţa Abdula Tukay se află în apropierea locuinţei mele. Este între Teatrul Kemal şi Hotel Tatarstan, peste drum de Institutul de Filologie şi Comunicare Interculturală “Lev Tolstoy” al Universității Federale Kazan. Monumentul închinat poetului este opera sculptorului Sadriy Akun şi a fost ridicat în anul 1949.

Socotesc că fiecare om are dreptul, după moarte, la un monument. Propria statuie înălțată pe un piedestal. Pentru a ajunge la ceruri dincolo de moarte, vom avea nevoie ca atât soclul, cât și statuia să fie suficient de înalte. Însă, atenție! Postamentul nu va putea depăși vreodată grosimea vrafului de cărți studiate. Cât privește statuia în sine, ea nu are niciun fel de legătură cu nivelul de educație sau cu studiul. Statura ei este dată de mărimea și intensitatea visurilor noastre.

Nu departe, se află monumentul ridicat în cinstea lui Şurale (Şúrelí). Personajul mitic, viclean, obraznic şi răutăcios din folclorul tătăresc. Dacă vreţi să-l gugăliţi, încercaţi transcrierile în limba engleză: Shuraleh sau Shurale. Şurale ni se poate arăta sub diferite forme. Poate lua chiar înfăţişarea unui ţăran oarecare. Însă îl vor trăda întotdeauna două lucruri: ochii deosebit de strălucitori şi încălţămintea. El nu reuşte niciodată să se încalţe corect. Încalţă mereu pantofii invers, cu stângul în dreptul. În pădure se arată sub chipul unui umanoid. Un fel de hibrid născut din încrucişarea unui om cu un copac uscat. Va avea degetele de la mâini şi picioare lungi şi strâmbe, ca nişte uscături. În frunte va purta un corn. Un fel de ciot ascuţit. Obişnuieşte să ascundă topoarele tăietorilor de lemne şi cunoaşte foarte, foarte multe şiretlicuri. Dacă reuşeşti să te împrieteneşti cu el, îţi va destăinui din secretele magiei sale. De nu, să ai mare grijă că te poate vrăji. Îţi poate cauza boala, beteșugul, patima, necazul sau te gâdilă şi te face să râzi până mori. De călătoreşti singur prin pădure, te va ademeni în locuri întunecăcioase, posomorâte şi oarbe unde vei rătăci fără de țintă şi liman. Iată, Abdula Tukay obişnuia să semneze cu pseudonimul Şurale. A scris şi poemul Şurale, una din capodoperele sale. Un poem romantic şi ironic, mie uneori îmi aminteşte de Călin – File din poveste, în care Şurale este păcălit de un ţăran calm și isteţ care pretinde că se numește Anul Trecut. Inspirat de poem, compozitorul Ferit Yarullin a creat mai târziu baletul Şurale. Monumentul de bronz de lângă Teatrul Kemal îi înfăţişează pe Şurale şi Anul Trecut aşezaţi pe un buştean. Pe buştean este inscripţionat în limba tătară: “Până și Moartea se înspăimântă de Cel Viteaz”.

Dacă faci o plimbare prin Kazan, vei auzi vorbindu-se foarte multe limbi. Sunt foarte mulți oameni veniți aici la studii, pentru afaceri sau ca turiști. Primul cuvânt pe care îl învaţă orice străin în limba tătară este Tukay. Cel de al doilea este Şurale.

Rex Bouzane: Very interesting. Thank you for sharing. God bless.

TM: Thank you so much. Blessings from beautiful Tatarstan.

Rex Bouzane: It is very beautiful! A feast for the eyes!

TM: Indeed. And I’ve been waiting a long time for this trip.

Sevinci Mutalip: Foarte interesant, mulțumim mult.

TM: Am o singura zi de când mă aflu aici, dar este fascinant, covârșitor.

Rex Bouzane: Precious memories! Priceless! Enjoy!

Rex Bouzane: Hope the weather is better than here, we still have snow LOL

Tom Sheehan: Very interesting, Taner. Thank you for the presentation, a nice, early morning start for me.

TM: Best wishes, Tom.

Daiana Gavrilescu: Foarte interesant!

TM: Mă bucur nespus că vă place.

Daiana Gavrilescu: Mi-a plăcut foarte, foarte mult!

TM: Ce frumos ar fi să putem aduce Baletul din Kazan cu “Șurale” la Constanța… Nu-i așa, doamna Daiana Gavrilescu?

Iugel Cherim: Felicitări! Mulțumesc că exiști pentru acest neam tătăresc!

Miercuri, 18 aprilie 2018, 10:14

Ildar Abuzyarov: Bună dimineața, Taner. Cum te simți? Ai nevoie de ceva? Ai nevoie de ajutor?

TM: Bună dimineața, Ildar. Mă simt excelent. Sunt însă un pic cam obosit după lungile plimbări de ieri. Da, aș avea nevoie de niște sfaturi.

Ildar Abuzyarov: Voi fi bucuros să te ajut

Ildar Abuzyarov: Cum a fost plimbarea? Pe unde ai fost? Ce ai văzut?

TM: Aș dori să călătoresc cu autobuzul. Există posibilitaea de a cumpăra un abonament valabil pe toată durata şederii mele aici?

Ildar Abuzyarov: Taner, la Kazan se poate cumpăra un abonament lunar valabil pe toate mijloacele de transport în comun. Însă pentru tine nu este avantajos! Eu circul zilnic cu autobuzul, dar nu-mi iau abonament. O călătorie cu autobuzul costă 25 de ruble. Asta înseamnă mult mai puțin de 1 Euro. Mai precis 30 de eurocenți.

TM: Ai dreptate. Voi cumpăra bilete. De unde pot să le cumpăr?

Ildar Abuzyarov: Fiecare autobuz are un taxator. El vine la tine și îți oferă biletul. Îi dai 50 sau 100 de ruble și el îți va da un bilet și restul.

Ildar Abuzyarov: Taner, dacă vrei, pot să-ți arăt Kazanul. Ieri am avut o zi foarte grea. A trebuit să organizez mai multe evenimente. Dar mâine voi avea destul timp liber. Trebuie doar să trec pe la birou şi să întocmesc documentele pentru șederea ta în Kazan.

TM: Vrei să îmi arăți oraşul? Cum să nu, mi-ar face plăcere.

Ildar Abuzyarov: C

TM: C

Ildar Abuzyarov: Ai fost la Kremlinul Kazanului și la moscheea Kul Şerif?

TM: Am lăsat Kremlinul pentru o altă zi.

Ildar Abuzyarov: Am văzut pe pagina ta de Facebook că ai programat un eveniment pentru mâine la ora 15:00. Care este formatul? Pot informa reporterii?

TM: Bineînțeles. Este un interviu live. Un interviu cu prietenul meu, profesorul Alan Libert din Australia. Îi vei putea pune şi tu întrebări. O vei putea face de aici, de pe camera mea. Sau din biroul tău, cu laptopul şi camera ta. Te pot conecta în timpul interviului.

TM: Oricine se poate conecta. De fapt, trebuie să intre pe pagina mea, iar eu îl conectez în direct.

TM: Dar dacă vrei doar să priveşti emisiunea, pur şi simplu intri pe pagina mea şi o priveşti. Nu ai nevoie de nimic altceva.

Ildar Abuzyarov: Este în regulă, Taner. Spune-mi, te rog, dacă jurnaliștii din Kazan vor dori să stea de vorbă cu tine și să îți ia un mic interviu, te-ar deranja?

TM: Nu m-ar deranja. Dar, sincer, cred că sunt o persoană foarte simplă, nesofisticată și care nu merită nicidecum atenția lor.

Ildar Abuzyarov: Bine. Hai să vizităm mâine împreună Kremlinul Kazanului.

TM: OK. Mâine mergem împreună în Kremlin.

Ildar Abuzyarov: Eu sunt disponibil la orice oră.

Miercuri, 18 aprilie 2018, 14:47

Vreau să fac câțiva pași pe jos. Mă îndrept pe ulița Tatarstan pe direcția Volgăi. Pe ambele părți, strada este mărginită de un rând de blocuri înalte. Este aproape ora prânzului. Kazanul este foarte liniștit.

Originea denumirii orașului Kazan nu este certă. Cea mai la îndemână și cea mai acceptată variantă ar fi că provine de la cuvântul tătăresc „kazan” care în limba română înseamnă „cazan”. Există mai multe legende ce leagă obiectul acesta de denumirea cetății. Eu tind să dau crezare explicației istoricului Șihabutdin Merdjaniy din sec. XVIII care considera că la baza denumirii ar fi stat forma de cazan răsturnat a dealului pe care s-a construit cetatea.

După vreo cincisprezece minute, la capătul străzii Tatarstan, mă opresc în stație. Imediat apare și autobuzul 31. Îl iau. După căteva stații, îl întreb pe taxatorul care mi-a dat biletul:

- Mezarlîk mî?

Este un tânăr adolescent. Se uită la mine nedumerit. Privesc prin geam gardul din beton înalt și mai încerc o dată:

- Kabírstan mî?

Fața tânărului se luminează și aprobă dând rapid din cap. Cobor. Este destul de rece. Edíl, după cum îi spunem noi, sau Volga, e îngheţată. Se poate trece cu piciorul. Îmi ridic gluga pe cap. Aleile sunt curăţate. Un strat grosuţ de zăpadă învelește încă mormintele. Însă, oricât ar fi vremea de rea, există locuri unde rugăciunile nu vor înceta şi florile nu se vor ofili niciodată. Mă aflu la locul de veşnicie al lui Tukay. Este acoperit cu proaspete garoafe roșii.

Miercuri, 18 aprilie 2018, 19:06

Ildar Abuzyarov: Taner, ție la ce oră ți convine să ne întâlnim pentru plimbarea în Kremlin? Eu sunt dispus oricând.

Miercuri, 18 aprilie 2018, 23:44

TM: Ildar, nu ți-am răspuns pentru că am probleme tehnice cu emisiunea mea de mâine. Nu pot lua legătura cu Alan în Australia. Se pare că în Newcastle a fost o furtună foarte mare. Voi încerca şi mâine dimineață, însă nu ştiu dacă o să mai reuşesc să transmit emisiunea. Tu la ce oră propui să ne întâlnim?

Ildar Abuzyarov: Dacă nu o poți transmite, aş trece să te iau între 12 sau 13. E în regulă?

TM: În regulă. Totuși, mai vorbim mâine dimineață. Ar mai putea interveni câte ceva.

Ildar Abuzyarov: C

TM: C

Ildar Abuzyarov: Noapte bună.

TM: Noapte bună

Miercuri, 18 aprilie 2018, 23:49

TM à Kevin Marshall Chopson: Salut, ce mai faci?

Joi, 19 aprilie 2018, 01:43

Kevin Marshall Chopson: Ca să fiu sincer, nu foarte bine. Corpul meu a obosit. Mintea este într-o stare fragilă. Din punct de vedere emoțional, anul acesta continuă să fie foarte dur pentru mine. Mă întrebi de parcă ai fi simțit ceva și apreciez lucrul acesta mai mult decât ți-ai putea închipui. Cred că asta spune multe despre prietenia noastră. Te voi urmări diseară, va fi mâine dimineață la tine, și mă bucur foarte mult pentru că te voi putea vedea "live". Cele mai bune gânduri pentru tine și călătoria pe care o faci. Îmi face plăcere să îți urmăresc postările.

Joi, 19 aprilie 2018, 06:30

Kul Galiy (Qol Galiy sau sau Kul Aliy) este un renumit poet tătar, unul dintre fondatorii poeziei tătare medievale. El a trăit cu aproximație între anii 1183-1236. În acea perioadă, populaţia majoritar musulmană de pe Volga se numea populaţie bulgară.

De fapt, în capodopera sa „Șeğere-i Türk” din sec. XVII, Ebu el-Gaziy Bahadur Han îi mai numește pe bulgarii de pe Volga și „ulak” sau „bulak”. „Șeğere-i Türk” a fost tradusă în mai multe limbi sub titluri diferite, fie „Genealogia turcilor”, fie „Genealogia tătarilor”. Lucrarea prezintă genealogia turcică începând de la biblicul Adam și primogenitul Oguz Han și conține detalii legendare cu privire la descendenți, inclusiv Genghiz Han, oferind o imagine clară a istoriei popoarelor mongole și turcice.

Abia mai apoi, după invazia mongolă, o bună parte din bulgarii de pe Volga, observând că vorbesc aceeași limbă cu cea a tătarilor din armata mongolă, au considerat că este în interesul lor să recunoască legătura lingvistică și, pesemne, de sânge cu învingătorii și și-au luat numele de tătari de Kazan. Alți bulgari au refuzat să facă lucrul acesta. În timp, ei s-au grupat sub denumirea de bașkiri și ciuvași, continuând să vorbească o limbă foarte apropiată de cea a tătarilor de Kazan. Bașkirii sunt musulmani, ciuvașii au luat calea creștinismului. Ceva mai la sud de bulgarii de pe Volga, în stepa de la nordul Mării Caspice și al Mării Negre, lucrurile s-au desfășurat asemănător cu cumanii. Înfrânt în două rânduri de armata mongolă, cea mai mare parte a poporul kîpçak, cunoscut în istorie și sub denumirea de cumani, acceptă suzeranitatea mongolă și își ia denumirea de tătari. Cu timpul, ei se vor constitui în mai multe grupuri și subgrupuri dintre care amintesc tătarii nogay, tătarii kîrîm (crimeeni), tătarii kasîm, tătarii mamay. Limba tătară din Dobrogea este o combinație a dialectelor vorbite de aceste grupuri. Dacă vreți, este o combinație a limbilor și dialectelor turcice din Asia Centrală. A existat și un grup de cumani care a refuzat suzeranitatea mongolă încercând să fugă și să se regrupeze. Mongolii i-au prins și i-au vândut Egiptului ca sclavi, mameluci. Cuvântul “mameluc” provine de la “mamluk” din limba arabă și îi desemna pe sclavii musulmani. Tot de aici pare să provină “mamelek” din limba tătară, iar de la el românescul “mămăligă”, adică “hrana sclavilor”. Egiptul i-a folosit pe mamelucii cumani în armată înrolându-i în gradele și pozițiile inferioare. Însă în numai câțiva ani mamelucii cumani se disting prin iscusința în luptă. Ei își recapătă libertatea și acced la conducerea armatei egiptene. Ca o ironie a soartei, peste câțiva ani, tocmai ei sunt cei care opresc invazia mongolă dinspre Bagdad spre Egipt. Preiau apoi conducerea Egiptului, opresc cruciadele și timp de câteva secole, până la apariția Imperiului Otoman, administrează Ierusalimul și joacă un rol important în zonă. Așadar, după retragerea armatei mongole, cumanii și bulgarii, care sunt de fapt uniuni de triburi înrudite, își continuă existența în același spațiu. O fac însă în cadrul Hoardei de Aur aflată sub conducerea urmașilor lui Genghiz Han și vor purta de acum înainte denumirea generică de tătari.

Revenind la Kul Galiy, el a studiat în medresele din Horezm şi este vestit pentru poemul de inspiraţie Koranică intitulat Kîssa-i Yusuf (Povestea lui Yusuf). Poemul a fost scris în 1233. Evocă fericirea umană şi lupta omului cu forţa răului bazându-se pe relatările Koranului despre Iosif. La începutul sec. XIX s-au descoperit printre tătari peste 200 de manuscrise ale acestui poem. Manuscrisele au fost studiate şi pregătite pentru publicare de către Otîz Iman. Poemul a fost publicat mai apoi în 1839 de către Rahmetulla Amirhanov fiind reedidat până în prezent de aproape 100 de ori.

Statuia lui Kul Galiy se află pe una din aleile principale ale Parcului Milenium de pe malul lacului Kaban. Parcul a fost inaugurat în 2005 cu ocazia sărbătoririi a 1000 de ani de la înfiinţarea cetăţii. Eu am intrat pe poartă venind dinspre giganticul dom al baschetului. Aleile parcului se întîlnesc în zona centrală, undeva în spatele impunătorului monument al poetului. Aici, un grup de zilanţi, dragonii înaripaţi protectori ai cetăţii Kazanului, străjuiesc o splendidă fântână cu diametrul de 36m. În mijlocul acesteia, un uriaş cazan din bronz pare a pluti purtat pe aripile a doi zilanţi centrali.

Joi, 19 aprilie 2018, 11:40

Alan Libert: Aici a fost furtună mare. S-a întrerupt reșeaua electrică, telefoanele și internetul nu au funcționat. Acum suntem în curs de remediere, dar rețelele funcționează cu întreruperi.

Iată aici și știrile despre furtună,

https://www.theherald.com.au/story/5353780/photos-from-the-storm-lines-thunderstorms-strike-newcastle/?cs=305

TM: În regulă. Atunci amânăm emisiunea din seara asta. Nu avem altă cale.

Joi, 19 aprilie 2018, 11:50

TM: Emisiunea de astăzi 19.04.2018, ora 15:00 se amâna din cauza șirului de furtuni care s-a abătut asupra orașului Newcastle City din Australia.

Joi, 19 aprilie 2018, 11:52

Ildar Abuzyarov: Îmi pare foarte rău. Sunt dezamăgit.

TM: Am fost pe Kayum Nasîriy. Tocmai am intrat în casă.

Ildar Abuzyarov: Este centrul așezării tătăreşti. Este frig afară? Ai la tine o haină mai groasă sau o jachetă?

TM: Sincer? E frig. Am la mine ceva, dar nu e de ploaie.

Ildar Abuzyarov: Pot să-ți aduc o umbrelă?

TM: Nu am nevoie de umbrelă.

Ildar Abuzyarov: Te pot ajuta cu emisiunea?

TM: Nu. Alan Libert spune că a fost o furtună mare acolo și că au mari probleme cu rețeaua de internet.

Ildar Abuzyarov: Avem o furtună mare și în Rusia. O furtună politică. În jurul limbii tătare.

TM: Vorbesc cu Alan Libert în altă fereastră.

Ildar Abuzyarov: Bun, atunci te las!

Joi, 19 aprilie 2018, 11:55

Alan Libert: Mă duc să mă ocup de copii. Îmi pare rău că ți-am stricat programul. Noapte bună.

TM: Nici o problemă. Nu a fost vina dvs.

Alan Libert: Am putea încerca din nou când te întorci acasă. În rest, sper că totul decurge bine în călătoria ta.

TM: Desigur, vom face interviul mai târziu, când ajung acasă. Călătoria se desfășoară excelent! Kazan este un oraș fascinant!

Alan Libert: Sper să pot să ajunge și eu acolo într-o zi. În câteva săptămâni sper să îmi pot procura biletele de avion pentru România, imediat ce se clarifică programul meu de examene.

TM: Noapte bună. J

Alan Libert: Iyi geceler!

TM: Hayira karșî!

Joi, 19 aprilie 2018, 15:19

Ildar Abuzyarov: Taner, am transmis către presă un comunicat despre tine.

Ildar Abuzyarov: Mai mulți locuitori din Kazan sau arătat deja interesați de persoana ta. Am avea nevoie de o poză pentru pagina web a reședinței de artă? Îmi poți trimite o fotografie?

TM: Ce fel de poză? Vrei să spui fotografia mea?

Ildar Abuzyarov: Da.

TM: Dar cine ar fi interesat de imaginea unui bătrân? În fine, poți să-mi faci câte poze doreşti atunci când ne întâlnim.

Ildar Abuzyarov: Acum, hai să vorbim despre programul nostru cultural. Ai vrea să vizitezi un muzeu? Poate Muzeul Kayum Nasîriy, poate Tukay, Salih Saydașev, Bakîy Ormanşî sau oricare altul?

TM: Da, aş vrea. Cred că Muzeul Tukay și Muzeul Vechiului Aşezământ Tătăresc se află aici, la doi paşi de locuința mea, în cartierul vechi. Le-aș putea vizita de unul singur.

Ildar Abuzyarov: Hai să mergem împreună la Muzeul Național de Istorie. O să sun la Muzeu ca să solicit un ghid de limba engleză. Sau vrei un ghid de limba tătară.

TM: Nu solicita nimic. Mergem acolo și ne descurcăm cu ce găsim la fața locului.

Ildar Abuzyarov: OK. Hai să ne întâlnim.

TM: OK. Să ne întâlnim.

Joi, 19 aprilie 2018, 15:41

Ildar Abuzyarov: Taner, am sunat la muzee. Au program până la ora 17:00. Nu mai avem timp să ajungem azi, dar mâine suntem aşteptați la Muzeul Bakîy Ormanşî și la Muzeul Național de Istorie. Am făcut deja o programările. Putem vizita şi Kremlinul.

TM: Desigur, mergem mâine. Dar ne putem întâlni astăzi ca să mai stăm de vorbă. Putem face şi poze.

TM: Dacă eşti liber, bineînțeles.

Ildar Abuzyarov: Da. Mi-ar plăcea să ieşim acum. Dar mă preocupă sănătatea ta. Astăzi e rece și plouă, iar pentru mâine ne aşteptăm la o zi însorită.

TM: În regulă. Ne întâlnim mâine dimineață.

Ildar Abuzyarov: C

TM: C

Ildar Abuzyarov: Bun. Atunci rămâne ca mâine să mergem la muzee. Dacă nu te deranjează, aş invita şi un bun fotograf.

Joi, 19 aprilie 2018, 19:11

TM à Ildar Abuzyarov: Cum vrei tu. Pe mine nu mă deranjează.

Ildar Abuzyarov: Taner, sunt foarte bucuros. Am primit o veste bună. Povestirea mea publicată într-o antologie în China a primit cele mai bune aprecieri şi mi s-a propus un contract de publicare pentru o întreagă colecție de texte.

TM: Felicitări, Ildar. Sunt foarte fericit pentru tine.

TM: S-o ții tot așa!

Ildar Abuzyarov: Mulțumiri. Ceva mai înainte, mi s-a tradus o carte în germană. Dar cred că volumul în chineză este și mai interesant.

TM: Cine ți-a tradus cartea în germană?

Ildar Abuzyarov:

https://www.amazon.de/Trolleybus-nach-Osten-Ildar-Abusjarow/dp/3940888117

Coperta descrie un tătar. Așa cum este văzut el de germani.

TM: Despre ce este vorba?

Ildar Abuzyarov: Eu abordez subiecte diverse. Am romane despre teroriștii din Sankt Petersburg, despre revoluția culorilor din Asia Centrală. Dar majoritatea povestirilor din această carte se refereau la tătari. La tătarii din Europa, din Berlin și Rusia.

TM: Interesant. Autenticul este întotdeauna interesant. De aceea le-a plăcut.

Ildar Abuzyarov: Și eu cred asta.

TM: Continuă să scrii despre tătari. Aceasta-i formula ta câștigătoare. Și, poate, cel mai ușor lucru pe care îl poți face.

Ildar Abuzyarov: Iată și articolul meu programatic, „Cum să rămânem tătari”. În el polemizez cu cei mai influenți naționalist-fasciști ruși care au scris despre cum pot fi distruși mai repede tătarii,

https://www.business-gazeta.ru/article/353652

TM: Știi ceva? După o viață, am descoperit că disputa nu este niciodată cea mai bună soluție. În locul tău, aș renunța la dispute și aș scrie despre lucrurile normale din viața tătarilor. Despre obiceiurile lor, despre slujba lor, familiile lor, visurile lor, despre dragostea lor.

TM: Acesta este tot ce trebuie să faci. Să fii tu însuți. Nimic mai mult. Și e atât de simplu.

Ildar Abuzyarov: Îți mulțumesc pentru sfat. Sunt de acord cu tine. Disputa nu face decât să îți slăbească puterea și energia.

TM: Când eram ceva mai tânăr îi apăram pe tătarii mei care se certau cu alții. Cel puțin, asta credeam că fac. Însă disputa este o pierdere de timp. Un timp pierdut pe care l-ai fi putut folosi pentru a arăta cine ești cu adevărat, pentru a arăta că exiști.

TM: Și apoi, dacă te cerți cu un naționalist, este pentru că tu însuți ești un naționalist. Și timpul naționaliștilor a trecut. Astăzi este vremea prieteniei.

TM: Știi jurnalul „Istoricheskaya Etnologiya” al Institutului de Istorie Shigabutdin Marjani al Academiei de Științe din Tatarstan?

Ildar Abuzyarov: Da. Da, te pot duce mâine la librăria de carte tătară, se găsește acolo. Sau Institutul de Istorie.

TM: Anul trecut, în 2017, au publicat un articol scris de către prietenul meu Kevin Marshall Chopson. Articolul constituie prefața la cartea mea de fonetică a limbii tătare din România. Ca semn de recunoștință, am adus pentru acest jurnal niște cărți de poezie traduse de mine în tătara vorbită în România. Ne-am putea întâlni cu cineva din redacție pentru a le oferi darul meu?

Ildar Abuzyarov: Da, desigur. O să-i sun mâine să vorbesc cu ei. E prea târziu să fac asta astăzi.

TM: Dar cine a spus că azi, în toiul nopții?

Ildar Abuzyarov: JJJJ

TM: Într-una din aceste zile.

Ildar Abuzyarov: Vorbim mâine, bine?

TM: ОК.

Ildar Abuzyarov: Noapte bună!

TM: Noapte bună!

Joi, 19 aprilie 2018, 23:25

TM à Luciana Șerban: Bună seara. Sunt la Kazan, în Tatarstan. Este posibil ca într-una din zilele următoare să recit aici “Luceafărul” în limba română și în tătară. Mă gândeam însă că ar fi mult mai frumos dacă aș recita împreună cu dvs, așa cum am mai facut-o. Ce părere aveți?

Vineri, 20 aprilie 2018, 06:34

Luciana Șerban: Vin cu mare drag.

Luciana Șerban: Mă anunțați și dacă sunt la muncă, mă voi învoi...

Luciana Șerban: Lucrez până la ora 17:00, zilnic.

TM: Desigur, ar fi frumos să veniți aici. Deocamdată, eu m-aș mulțumi dacă ați putea recita intrând cu mine în legătură video pe Facebook sau pe Skype. Aici v-am putea proiecta imaginea pe ecran. Dvs ați recita o strofă, apoi aș recita eu aceeași strofă în tătară. Exact așa cum am mai procedat împreună, dar pe video. Iar lucrul acesta îl puteți face de oriunde, fie de acasă, fie de la școală.

Luciana Șerban: De oriunde.

Luciana Șerban: Supeeeeer.

Luciana Șerban: Nu mă gândisem la asta.

Luciana Șerban: Desigur.

Luciana Șerban: Mă anunțați.

Luciana Șerban: Merge și pe telefon video.

TM: OK. Atunci vorbesc cu cei de aici, căci deocamdată nu am discutat această variantă cu ei, ca să vedem în ce măsură vom avea posibilitatea tehnică să facem lucrul acesta. Da?

TM: Va anunț, da?

Luciana Șerban: Da, mulțumesc. Zile minunate să aveți!

TM: Baftă!

Luciana Șerban: Serviciu usor!

TM: Mulțumesc! C

Vineri, 20 aprilie 2018, 06:45

TM created the album “Vechiul așezământ tătăresc din Kazan"

Ieri am străbătut vechiul oraş. Vechiul cartier tătăresc. După căderea Kazanului în mâinile lui Ivan cel Groaznic din anul 1552, tătarilor li s-au interzis cu desăvârșire trei lucruri: să se stabilească în interiorul cetăților, să se așeze de-a lungul apelor curgătoare și să ridice construcții durabile, din piatră. Aici, în afara zidurilor cetăţii, s-au stabilit tătarii rămaşi în viaţă şi intraţi în serviciul ţarului după căderea Kazanului. Cartierul este situat pe malul sudic al lacului Kaban. Chiar aici, unde locuiesc. Cartierul este mare. Miezul lui porneşte din Ulița Tatarstan şi cuprinde străzile Mergeani (Merdjani), Kayum Nasîriy şi Abdulla Tukay. Ulița Kayum Nasîriy pare desprinsă din poveștile cu turtă dulce și este pe de-a-ntregul un monument istoric.

Iată aici moscheea Merdjani de pe strada Kayum Nasîriy. Este construită între 1767-1771 şi este cea mai veche moschee din Kazan. Moscheile construite anterior s-au pierdut pentru că erau din lemn. Moscheea Merdjani este prima construcţie din piatră ridicată de tătari după mai bine de 200 de ani de la căderea Kazanului. În perioada comunistă a fost singura moschee care a funcţionat în Kazan.

Ezanul recitat la moscheea Merdjani, chemarea muezinului la rugăciune, se aude limpede de la fereastra mea. Peste tot în Kazan ezanul se recită calm, liniştit, duios. Volumul megafoanelor este redus. E o chemare discretă. Decizia îţi aparţine. In Kazan ezanul reaminteşte, nu porunceşte. Are ceva din duioşia vocii bunicilor mei. Nimic din tonul uneori zbuciumat, autoritar şi ofensiv de pe alte meleaguri.

Rex Bouzane: So calm and peaceful!

Nicoleta Ilie: Foarte interesant. Mi-ar plăcea să văd aceste locuri.

TM: Doamne ajută. Este suficient să îți dorești și vei avea.

Vineri, 20 aprilie 2018, 06:51

TM added 110 photos to album “Vechiul așezământ tătăresc din Kazan"

Casa Isanbay, strada Kayum Nasîriy

Casa Osmanov

Moscheea Bornay

Lacul Kaban

Strada Merdjani nr.40

Hotel Bal, strada Kayum Nasîriy

strada Kayum Nasîriy

Fereastră, strada Kayum Nasîriy

Poartă, strada Kayum Nasîriy

Chioșc mobil parcat într-o curte, strada Kayum Nasîriy

Chioșc mobil parcat în spatele moscheei Merdjani, strada Kayum Nasîriy

Grup de turiști pe strada Kayum Nasîriy

Medresă, strada Merdjani

Capac canalizare. Zilant

Casa ”Kayîşçî” Kerimov (Pielarul Kerim), strada Fatikh Kerim

Muzeul Abdula Tukay, strada Abdulla Tukay

Strada Abdulla Tukay colț cu strada Fatikh Kerim

Strada Fatikh Kerim

Shaormerie, strada Abdulla Tukay colț cu Tatarstan

Medresa Muhammediye, strada Abdulla Tukay

Strada Abdulla Tukay, casă în care a locuit Pușkin

Mirela Vernescu: Frumos și interesant. Mulțumim că ne-ai împărtășit povești și fapte din istoria unui neam și imagini dintr-o zonă total necunoscută.

TM: Cu mare drag, Mirela.

Rex Bouzane: Absolutely beautiful! I love things like that!

TM: Peace and blessings from Kazan!

Ali Mubigel: Frumos!

Elena Gheorghiu: Frumos și interesant!

Gheorghe Turcan: Frumos!

Vineri, 20 aprilie 2018, 06:53

În această clădire de pe strada Abdulla Tukay din Kazan a poposit în 1833 Alexander Puşkin în drumul său spre Orenburg.

Vineri, 20 aprilie 2018, 06:56

Ildar Abuzyarov: Acum plec de acasă. Mă aștepți la tine?

TM: Da. Sunt acasă.

Ildar Abuzyarov: Vin repede.

TM: OK.

Vineri, 20 aprilie 2018, 07:51

Sagida Siraziyeva: Dragă domnule Taner, te salut! Am văzut pe internet că de ceva vreme ești la Kazan. Ce planuri ai? Ai de gînd să stai mai mult? Ai în program și Naberezhnye Chelny? Cu respect, Sagida.

TM: Bună ziua, domnă Sayide. Sunt la Kazan pentru două săptămâni. Prima săptămână s-a cam scurs. Deocamdată, nu mi-am planificat nimic pentru Naberezhnye Chelny. J

Vineri, 20 aprilie 2018, 09:15

Ildar Abuzyarov scrie fiction şi non-fiction. Ildar scrie în limba rusă. Consider că este cel mai bun scriitor din Rusia contemporană. Deține Premiul Pușkin pentru literatură. Își câștigă existența ca jurnalist în presa locală. Astăzi m-a invitat la plimbare. Vom vizita kremlinul Kazanului, cetatea. Mai întâi ne oprim la bustul lui Lev Gumilev (1912-1992). A fost un istoric, etnolog şi antropolog sovietic. A fost traducător de limbă persană. Tatăl său a fost poetul Nikolay Gumilev executat în 1921 de către serviciile secrete sovietice. Mama sa a fost renumita poetă Anna Ahmetova care mărturisea:

„Hanul Ahmet, strămoșul meu, a fost ucis într-o seară în cort de către un ucigaș cu simbrie plătit de ruși.[...] Se știa foarte bine faptul că acest Ahmet era unul dintre descendenții lui Genghiz Han. În secolul al XVIII-lea, una dintre Prințesele Ahmetov - Praskovia Yegorovna – s-a căsătorit cu Motovilov, un bogat și faimos proprietar de teren din Simbirsk. Yegor Motovilov a fost străbunicul meu; fiica sa, Anna Yegorovna, a fost bunica mea. Ea a murit pe când mama avea nouă ani, iar eu am fost numită în amintirea ei. Din broșa ei cu diamante și cu un smarald s-au făcut mai multe inele. Deși am degete subțiri, degetarul ei nu mi s-a potrivit.”

Gumilev a încercat să explice migraţiile asiatice care au zguduit stepa prin reducerea drastică a ariei de păstorit din cauza variaţiei radiaţiilor solare. Teoria aceasta, dar mai ales teoriile sale privind geneza şi evoluţia grupurilor etnice au fost respinse de către doctrina sovietică, iar monografiile sale au fost interzise la publicare. El susţinea că ruşii sunt înrudiţi cu popoarele turcice şi mongole. Lev Gumilev şi-a petrecut mare parte din anii tinereţii, între 1938 şi 1956, în gulagurile lui Stalin. Ah, iaraşi îmi amintesc de inegalabilul nostru poet Șewkiy Bektóre din Kawlaklar, astăzi Plopenii de Constanța. Lângă Kașîkșî și Bayramdede, satele bunicilor și copilăriei mele. Șewkiy petrecut în gulaguri 26 de ani.

„Prin ce-ai trecut în lung răstimp, ce chinuri reci,

Ce-albite stânci pot să întreb și ce poteci?”

Este de la sine înţeles că ideile lui Lev Gumilev, dezavuate la Moscova, au fost foarte apreciate în Asia Centrală. Monumentul de aici, de la Kazan, se află în capătul străzii Petersburg, lângă Hotel Tatarstan. A fost inaugurat în anul 2005.

Vineri, 20 aprilie 2018, 10:30

Urcăm cu Ildar pe strada Universităţii şi facem la stânga pe Kremlyovskaya. Imediat, pe partea stângă, este sediul Universităţii Federale Kazan (Regiunea Volga). Este cea mai mare universitate din regiune. Ca vechime, este a treia din Rusia. A fost înfiinţată în anul 1804, după Universitatea de Stat din Sankt Petersburg fondată în 1724 şi Universitatea de Stat din Moskova căreia I s-au pus bazele în 1755. Marele matematician Lobacevski a fost rectorul acestei universităţi între anii 1827-1846. Aici a creat el geometria non-euclidiană. Bustul său se găseşte în parcul din faţa intrării în campus. Dar aici au studiat multe alte personalităţi politice, ştiinţifice, literare şi artistice: Lev Tolstoy, Sergei Aksakov, Pavel Melnikov-Pecerski, Velimir Hlebnikov şi mulţi alţii.

În faţa intrării principale a universităţii găsesc monumentul care îl înfăţişează pe Vladimir Ilici Lenin în anii studenţiei. Aţi ghicit. Aici a studiat și Lenin. În 1887, înainte de a adopta numele Lenin, tânărul Vladimir Ilici Uliyanov în vârstă de 17 ani s-a înscris la facultatea de drept a Universității Imperiale Kazan. După numai trei luni el a fost exmatriculat întrucât luase parte la un protest studențesc ilegal, iar lucrul acesta a fost considerat activitate revoluționară. Până nu demult Universitatea i-a purtat chiar numele. Figura sa şi efigia CCCP se află şi acum pe frontispiciu. Astăzi, agențiile de turism organizează așa-numitele „tururi roșii”. Acestea sunt foarte apreciate mai ales de către turiștii chinezi. Tururile încep de la locul în care s-a desfășurat protestul, apoi se vizitează casa în care Lenin a locuit timp de nouă luni după exmatriculare împreună cu mama sa văduvă și cu fratele Dmitry. Aici a întâlnit radicaliști mai vârstnici, a citit „Capitalul” lui Karl Marx și și-a desăvârșit ideile politice. Clădirea este astăzi muzeu.

Între monumentul lui Lenin student şi cel al lui Lobachevsky se găseşte splendida clădire a Bibliotecii Naţionale din Tatarstan. Noi intrăm în campus şi ne plimbăm prin grădina botanică, pe lângă Observatorul Astronomic şi Biblioteca Universităţii.

Sediul central al universității se află la 10 minute de kremlin. La Universitaea Federală învaţă 44.000 de studenţi. Kazan are însă 44 de instituţii de învăţămând superior, inclusiv 19 filiale de universităţi, în care studiază peste 140.000 de tineri. Câteva dintre cele mai renumite sunt Universitatea de Stat de Medicină înfiinţată în 1814, Academia de Stat de Medicină Veterinară (1873), Universitatea Naţională de Cercetare Tehnologică (1919), Universitatea Tehnică de Stat Kazan (1923), Universitatea de Stat de Arhitectură şi Inginerie (1919), Conservatorul de Stat Kazan (1945), Universitatea de Stat pentru Cultură şi Artă (1969), Universitatea Islamică Rusă (1998).

Vineri, 20 aprilie 2018, 11:25

Kremlinul Kazanului datează de un mileniu, din perioada islamică a cetăţii bulgare a Kazanului (sec.X-XIII). Așa cum v-am mai spus, după cucerirea mongolă, o parte din bulgari a luat denumirea de tătari. Alţii au refuzat lucrul acesta şi şi-au continuat existenţa sub denumirea grupurilor etnice de başkiri şi ciuvaşi. Pentru Kazan a urmat aşadar etapa dezvoltării în cadrul Hanatului Hoardei de Aur, apoi a Hanatului de Kazan. În 1552 cade sub asediul lui Ivan cel Groaznic. Acesta ucide aproape întreaga populaţie şi rade complet cetatea. Apoi o reconstruieşte. De data aceasta va fi un kremlin rusesc. Unele dintre noile clădiri înglobează în structura lor elemente ale clădirilor distruse. Puţinii tătari cruţaţi trec în slujba lui Ivan şi se stabilesc în afara kremlinului, pe malul lacului Kaban, în cartierul pe care l-am vizitat ieri. Lor li se vor alătura şi negustori tătari veniţi din diverse părţi ale ţării. Cu timpul, tătarii revin şi se stabilesc tot mai aproape de kremlin şi în interiorul său.

Astăzi kremlinul Kazanului face parte din patrimoniul cultural al umanității și se află sub protecţia UNESCO. Printre altele, zidurile sale adăpostesc: Turnul Spasskaya sau Turnul Mântuirii, Minaretul Súyúmbiyke, Moscheea Kul Şerif, Institutul de Istorie Şihabatdin Merdjani al Academiei de Ştiinţe a Republicii Tatarstan, Palatul Prezidenţial, Muzeul Istoriei şi Statalităţii Tătare, Complexul Muzeal Tezaurul, Catedrala Buna Vestire şi Episcopia.

Ram Krishna Singh: Lovely architecture; gives a feel of God's presence.

Vineri, 20 aprilie 2018, 11:45

Accesul în kremlin se face prin Turnul Mântuirii. În faţa intrării se găseşte mărețul monument închinat poetului Musa Gelil, erou martir care a luptat în rezistenţa anti-nazistă şi a fost decapitat de Wermacht. Musa este singura persoană căreia i s-a acordat atât titlul de ”Erou al Uniunii Sovietice” pentru lupta de rezistență antifascistă cât și ”Premiul Lenin” pentru literatură pentru colecția ”Caiete din Moabit”. Ambele au fost decernate postum.

Musa Gelil s-a născut în 1906. A primit educaţie sovietică, a crezut cu sinceritate în comunism şi l-a elogiat în scrierile sale. În 1939 era preşedintele Uniunii Scriitorilor din Republica Autonomă Sovietică Socialistă Tătară și vicepreședintele Consiliului municipal. Era căsătorit și avea o fetiță de doi ani. Din această poziție socială depune cererea de înrolare voluntară. Este trimis pe front ca reporter de război. În timp ce unitatea sa se retrăgea în dezordine din faţa nemţilor, Musa cade rănit grav pe front pierzându-şi cunoştinţa. Nemţii îl capturează şi îl trimit într-un spital din Polonia. După ce se însănătoşeşte, este încorporat împreună cu prietenul său poetul Abdula Aliş în Legiunea Volga-Ural. Germanii încorporau etnicii din Asia Centrală în ”legiuni naționale” trimițându-le să lupte împotriva sovieticilor cu promisiunea independenței naționale. Musa şi Aliş organizează un grup de rezistență îndemnându-i pe legionari să își folosească armele împotriva naziștilor. Ca urmare, primul batalion trimis pe frontul de est îi ucide pe germani și dezertează. Sunt prinşi şi sub tortură dezvăluiesc numele tuturor celor din grupul de rezistenţă. Grupul este trimis la închisoarea Moabit din Berlin. Aici sunt torturați, dar Musa continuă să scrie versuri despre nazism chiar și cu mâna stângă fracturată. Grupul lui Musa și Abdulla Aliș este condamnat la moarte și pe 25 august 1944 sunt executați prin decapitare la închisoare Plötzensee de lângă Berlin. Numele lor sunt înscrise pe monumentul de la intrarea în kremlinul Kazanului.

Însă în timp ce Gelil era decapitat la Berlin, acasă, în Rusia, el figura pe lista criminalilor periculoşi. De teama dezertării, sovieticii îi declarau trădători pe toți cei care dispăreau pe front. Dacă erau prinşi vii, erau judecaţi sumar si executaţi rapid. Pe 25 aprilie 1945, în timpul luptelor din Berlin, un soldat din armata sovietică zărește pe stradă un carnețel cu înscrisuri rusești. Îl ridică și citește: „Sunt poetul Musa Gelil, prizonier de război în închisoarea Moabit și urmează să fiu executat. Vă rog să transmiteți salutări prietenilor mei scriitori din Moscova și să îmi înștiințați familia”. Soldatul trimite carnetul la Uniunea Scriitorilor din Moscova. Mai târziu apar și alte carnețele cu poezii. Au fost păstrate de belgianul André Timmermans, colegul său de celulă și de alți deținuți. Sunt publicate la Kazan sub titlul „Caiete din Moabit”. „Literanurnaya Gazeta” publică mai apoi și traducerea lor în limba rusă. Uniunea Sovietică îl reabilitează. I se decernează titlul de Erou al Uniunii Sovietice și Premiul Lenin pentru literatură. În Kazan i se ridică acest monument, iar un muzeu îi poartă numele. Un compozitor descrie destinul poetului în opera „Gelil”. Teatrul Academic de Stat de Operă şi Balet din Kazan îi poartă numele. O mică planetă descoperită de Tamara Mihailovna Smirnova în 1972 e denumită Gelil. În anul 2014 în Constanța se înființează Biblioteca Musa Gelil.

Monumentul grupului lui Gelil mai poartă două înscrisuri. Încerc să le desluşesc pentru voi și vă invit să reflectați o clipă asupra lor:

„Yaşaw huzurlîgî húrlíkte, Ómír ózínlígí erlíkte” („Libertatea dă vieţii frumuseţe, Neasemuirea i-o dă bărbăţia”) şi

„Ğîrlap óttím danlî kúreş kîrîn, Ğîrlap keldím turmîş yazîma” („Prin vers am străbătut vestitul câmp de luptă, Prin vers mi-am înfruntat destinul hărăzit”).

Iată, așa sunt tătarii. Întocmai ca Gelil. Sunt poeți. Niște visători gata oricând să sacrifice pentru un ideal tot ceea ce au mai de preț. Sunt cavaleri sinceri, onești și integri. Sunt bărbați demni și loiali. Ei nu au trădat niciodată adevărul. Nu și-au trădat niciodată patria, prietenii sau aliații.

Tătarii nu sunt oameni perfecți. Pentru faptele lor din urmă cu sute de ani au avut parte de un proces global. Nu s-au plâns și nu s-au întristat. De astfel de procese au avut parte doar marile popoare. Iar ei au dovedit că pot privi în istorie ca într-o oglindă. Au învățat din trecut și au știut să se metamorfozeze. Priviți-i! Niciuna din faptele pentru care au fost ostracizați în trecut nu îi caracterizează pe tătarii de astăzi.

Vineri, 20 aprilie 2018, 12:15

Moscheea Kul Şerif (sau Kul Sharif) nu este cea mai mare, dar este, în opinia mea, cea mai frumoasă moschee europeană. A fost inaugurată în anul 2005 cu prilejul milenarei cetăţii. Este o combinaţie de ziduri albe şi acoperişuri turcoaz. Cupola geamiei şi cupola clădirii pentru abluţiune sugerează un cazan sferic răsturnat. Minareturile aduc cu niște corturi. Înălțimea cupolei este de 39 m, iar cea a minareturilor de 56 m. Înălţimea minareturilor a fost stabilită în mod intenţionat cu 2 m mai mică decât cea a Turnului Súyúmbiyke, simbolul secular al Kazanului, pentru a nu altera proporţiile şi rânduiala istorică a cetăţii. Parterul moscheei este deschis vizitei, iar procesiunile religioase au loc la etaj. Koranul are prozodie. Are ritm și rimă. Este poezie. La parterul moscheei Kul Şerif un imam recită Koranul 24/7.

Kul Şerif a fost unul dintre cei mai iubiţi poeţi tătari. În timpul asediului lui Ivan cel Groaznic el servea ca imam la moscheea Kazanului care era renumită pentru splendoarea ei, dar din care nu s-a mai păstrat nimic. Kul Şerif era şi profesor la medresa moscheei. Împreună cu studenţii săi au ieşit să apere Kazanul. Au pierit cu toţii. Astăzi, această moschee centrală a Kazanului a fost reconstrită și îi poartă numele.

Eu nu ştiu, dar poate ştiţi voi un popor care să iubească poezia, să îşi iubească poeţii aşa cum o fac tătarii. Eu nu cunosc, dar poate cunoaşteţi voi o altă moschee, biserică, un templu de rugăciune care să poarte numele unui poet.

Rex Bouzane: Majestic! Fantastic! Love every one of them! Love the stories too TY

Carmen Abduraman: Magnific!

Vineri, 20 aprilie 2018, 12:35

Turnul Súyúmbiyke reprezintă de secole clădirea emblematică a Kazanului. Tătarii de pretutindeni îl percep ca simbol al patriei lor. Are 58 m şi este construit în punctul cel mai înalt al kremlinului. Este o construcţie elegantă, din cărămidă, în 7 trepte. Treapta superioară este un turnuleţ hexagonal ţuguiat cu o piramidă hexagonală. Deşi, pentru a creşte rezistenţa solului, în terenul de sub fundaţie s-au înfipt trunchiuri de stejar, cu timpul turnul s-a înclinat. Ca şi turnul din Pisa. Turnul Súyúmbiyke are o înclinaţie de 196 cm, aproape 2 m. Majoritatea motivelor decorative sunt ruseşti, însă are şi decoraţiuni arhitecturale tătăreşti. În perioada imperială în vârful turnului trona vulturul bicefal ţarist. Bolşevicii l-au înlocuit cu steaua comunistă. Astăzi în vârful turnului stă semiluna islamică iar tătarii îi spun „Minaretul Súyúmbiyke”.

Nu se ştie nimic despre data la care a fost construit şi de către cine. În lipsa documentelor avem doar teorii şi supoziţii. Cei mai mulţi cercetători înclină să creadă că a fost construit de ruşi în secolul 18. Există însă şi teorii mai îndrăzneţe care afirmă că ar fi fost construit mai devreme, unii avansând chiar ideea construirii de către tătari înainte de căderea Kazanului din 1552. Deşi această variantă are la bază anumite argumente, ea pare că intenţionează doar să susţină legenda lui Súyúmbiyke.

Dar cine a fost Súyúmbiyke? Ea a fost soţia hanului tătar. Súyúmbiyke este un cuvânt compus din ”súyúm” (iubire, dragoste) şi ”biyke” (femeie, doamnă). Dacă ar fi să îl tălmăcesc în engleză, l-aş traduce „Lady Love”. Legenda tătarilor spune că, intrând în cetatea Kazanului, Ivan cel Groaznic a fost uimit de frumuseţea lui Súyúmbiyke. El o cere în căsătorie. Ea nu vrea să accepte, dar nici nu poate refuza învingătorul. De aceea, pune condiţia ca ţarul să construiască mai întâi, în 7 zile, un turn în 7 trepte care să ajungă până la cer. Ivan convoacă meşterii constructori din întreaga Rusie. În 7 zile turnul este gata. Súyúmbiyke nu mai are de ales. Trebuie să-şi ţină promisiunea. Îi cere ţarului să îi permită ca înainte de a părăsi cetatea să poată urca în vârful turnului pentru a contempla oraşul şi a îşi lua rămas bun. Ivan este de acord, iar Súyúmbiyke urcă în turn. Îşi ia adio de la cetăţenii Kazanului, se aruncă în gol şi moare. De atunci turnul poartă numele ei.

Îl privesc pe Ildar cu îngăduinţă şi spun:

- Este o poveste foarte frumoasă, Ildar. Dar ea a apărut abia acum 200 de ani şi nu are nimic în comun cu cele întâmplate. În realitate, Safa Giray care era hanul Kazanului moare în 1549. Tronul este moştenit de fiul său Utamîş Giray în vârstă de 2 ani. Se naşte o criză politică într-un moment neprielnic, căci se cunoştea gândul agresiv al ţarului. Pentru a o rezolva, nobilimea tătară o declară pe Súyúmbiyke regent. Ea domneşte câteva luni. Nu are însă calităţi de cârmuitor. Devine clar că soluția găsită nu poate fi de lungă durată nefiind viabilă în faţa ameninţării. Cetatea negociază cu ţarul. Se cade de acord asupra păcii, cu condiţia ca Súyúmbiyke să devină soţia hanului Kasîm care era supusul Moscovei. Lucrul acesta se întâmplă, dar Ivan încalcă pactul şi în 1552 atacă cetatea.

- Da, aşa este.

- Atunci care mai este rostul legendei?

- Legenda are un tâlc, ea conţine un mesaj.

- Şi care este acest mesaj?

- „Mi-ai cucerit cetatea, însă nu îmi vei putea cuceri niciodată inima!”

Îmi arunc privirea printre zăbrelele porții masive de lângă turn. Splendidă construcţie. Este „cotroceniul” lor. Palatul Preşedintelui Republicii Tatarstan.

Mirela Vernescu: Pare că este destul de frig după cum sunt îmbrăcați oamenii și cu Volga înghețată în zare.

TM: Într-adevăr, ieri și azi a fost extrem de frig. Acum sunt 2oC. În primele zile părea doar puțin mai rece decât acasă, fără să fie o mare diferență.

Rex Bouzane: Really enjoyed reading this and all of your splendid pictures. Thank you kindly. You are a man of great patience! God bless

Rex Bouzane: So far away and our weather is the same! God bless

TM: So cold there?

Ghiulser Eserghep: Foarte frumos! Vă urmăresc cu interes. Adevărate lecții de istorie. Vreau și eu să ajung pe acele meleaguri.

TM: Devreme ce vă doriți, veți ajunge!

Rex Bouzane: Happy Earth Day!

Nicoleta Ilie: Interesante legende, frumoasă istorie. Aștept continuarea...

Vineri, 20 aprilie 2018, 16:30

După ieşirea din cetatea Kazanului vizităm Muzeul Naţional al Republicii Tatarstan. Clădirea muzeului datează din 1803. Este construită în stil clasic rusesc. Se află pe Ulița Kremlyovskaya, la numărul 2. În centrul medieval, vizavi de Turnul Mântuirii. Ildar rezervase special pentru mine un ghid de limbă engleză. Este o tânără rusoaică, se numeşte Zoe. Timp de o oră şi jumătate mă plimbă prin expoziţiile muzeului prezentându-mi exponat cu exponat. Ildar i-a spus că sunt din România şi, în final, când îi mulţumesc, Zoe mă întreabă:

- Vă place Kazanul?

- Este fantastic! De neînchipuit!

- Ce v-a plăcut cel mai mult la Kazan?

- Normalitatea. Starea de normalitate a oamenilor. Oamenii sunt fireşti, paşnici şi civilizaţi. Asta îi face frumoşi. Şi face Kazanul mult mai atrăgător.

Ieșind din muzeu coborâm spre pietonala Bauman. În capătul ei se găsește clădirea Academiei de Științe a Tatarstanului.

- Ildar, hai să luăm prânzul undeva.

- Sigur că da. Dar aici suntem în zona cea mai scumpă a orașului. Doar două-trei străzi mai către Volga, înspre zona în care locuiești tu, putem servi un prânz la prețuri foarte bune.

Mergem către locuința mea. Ne oprim la o cafenea. În Tatarstan există un fel de mici restaurante cu funcționare non-stop. Se numesc cafenele. Comandăm câte o supă „lagman”. După aceea, eu aleg pilaf cu pui, el preferă o mâncare de vinete. Bem ceai și 7 up.

- S-ar zice că ești cel mai bun scriitor contemporan de limbă rusă, Ildar.

- Nu știu dacă este chiar așa. Lucrul acesta îl pot hotărî doar cititorii și criticii. O știi pe Gúzel Iahina?

- Nu.

- Și ea e tătăroaică. Scrie în rusă, ca și mine. O tânără care în urmă cu vreo trei ani a surprins publicul cititor cu romanul „Zuleiha deschide ochii”. A primit o mulțime de premii.

- Despre ce scrie?

- Zuleiha este o tânără dintr-un sat de tătari. Soțul ei este ucis de către un ofițer din Armata Roșie, iar ea va fi deportată în Siberia. Este gravidă. Îndură cu greu anevoioasa și lunga călătorie la capătul căreia va ajunge într-un loc pustiu și nemilos. Într-o comunitate stranie, alături de deținuți din toate neamurile și păturile sociale. Aici îl întâlnește pe cel care i-a ucis soțul. Este chiar comandantul gulagului. Însă această societate izolată se reinventează după reguli proprii. Toate personajele, dar și realitățile, se metamorfozează lăsând loc unei legături ciudate și profunde ce se va naște între cei doi.

Vine nota de plată. Ne costă 620 ruble, adică 42 lei. Cam 9 euro. Ieșim afară, pe strada Tukay. Este o zi noroasă, umedă și rece.

TM: Mă vedeţi aici împreună cu Ildar în faţa trăsurii imperiale împodobită cu aur care a aparţinut ţarinei Ecaterina a II-a. Apoi ne-am pozat în faţa clădirii Academiei de Ştiinţe a Republicii Tatarstan de pe strada Bauman nr.20 şi în josul străzii Bauman.

Nicoleta Ilie: De fiecare dată deschid curioasă pentru a afla noi povești. Impresionant!

Vineri, 20 aprilie 2018, 18:31

Ana Magdalena Rezeanu is attending Cenaclul Glykon - poezie și muzică folk

Adriana Mărdărescu: O zi însorită, lansarea de carte a poetului George Mihalcea, recital de poezie, epigrame, folk şi delicioasele gogoşi au fost minunea timpului petrecut...

TM shared Ana Magdalena Rezeanu's post

Acasă e cald. Cenaclul Glykon s-a reunit sub viţa înmugurită de pe terasa clubului Şuşote, lângă Universitatea Ovidius. Se cântă şi se recită.

Vineri, 20 aprilie 2018, 22:05

TM à Ildar Abuzyarov: Cum se traduce titlul romanului pe care mi l-ai dăruit?

Ildar Abuzyarov: „Lipsa iubirii”. Celălalt roman despre care am vorbit, cel tradus în limba germană, se intitulează „Un troleibuz spre Est”.

TM: Mulțumesc. Tu știi să citești în limba rusă?

Ildar Abuzyarov: JJJ Desigur.

TM: Vreau să-ți dăruiesc și eu una din cărțile mele. E un eseu pe care l-am scris în limba engleză în urmă cu câțiva ani. Prietenul meu, Valery Petrovskiy, l-a tradus și în limba rusă. Nu am la mine o versiune tipărită, dar îți voi dărui versiunea electronică. Nu are decât vreo sută de pagini, așa încât îl poți citi pe laptop. Și-apoi, îl poți transmite oricui.

Ildar Abuzyarov: Ar fi minunat. Mi-ar plăcea să îți citesc eseul. Și să te cunosc. Din păcate, eu nu am nimic tradus în limba română. Dar am o povestire în limba engleză.

TM: În engleză e bună. O pot citi. Ne poate ajuta să ne cunoaștem mai bine.

Ildar Abuzyarov: Bine. O voi căuta în norii mei și ți-o voi transmite cât de curând.

TM: Trimite-mi-o cât mai repede. Eu tocmai ți-am transmis cartea prin e-mail. Cele mai bune gânduri!

Vineri, 20 aprilie 2018, 23:35

Asociația Culturală Șarpele-Zeu Glykon

Eduard Zalle:

„prin moina deasă ca o gelatină

un hârțogar firav de la agie

pășea ferindu-și botforii de tină

și-n mintea lui era așa urgie

că se vedea martir pentru dreptate

un tainic căuzaș al libertății

purtând pe sub surtucul ros în coate

chemări întru surparea răotății”

În seara aceasta nimeni nu a fost supărat la Șușoté, nici nu ne-am mânjit botforii de glod pentru că hârțogarul deloc firav, George Mihalcea ne-a purtat într-o lume cu un parfum dulce-amar ce încă mai răzbate pe ici, pe colo, în târgul Tomisului, o lume zice-se apusă, mahalaua Fanarului.

Vorbele mele sunt puține și serbede, volumul de versuri proaspăt născut al lui George, „Decameronul valah și alte poeme”, mult mai generos, poate prea generos.

Și, Doamne, cât de bine a fost!

Aferim, bre, arhon George!

Foto credit: Violeta Zalle

Sâmbătă, 21 aprilie 2018, 07:13

TM à Sagida Siraziyeva: Dragă Sagida, eu l-am tradus pe Eminescu în limba tătară. Eminescu reprezintă pentru români ceea ce Tukay este pentru tătari. Dacă mi-ai putea aranja o întâlnire cu scriitorii din Naberezhnye Chelny, eu aș veni cu mare plăcere acolo să lecturez. Te rog să mă anunți dacă este posibil sau nu.

Sagida Siraziyeva: Se poate. Ținem legătura.

Sâmbătă, 21 aprilie 2018, 07:25

TM à Valery Petrovskiy: Dragă Valery, mă aflu aici, aproape de tine, la Kazan. Timp de mai mulți ani am lucrat la traducerea poetului Eminescu în limba tătară. Eminescu reprezintă pentru România ceea ce Tukay reprezintă pentru Tatarstan. Aș vrea să vin la Ceboksarî pentru a recita Eminescu în română și tătară. Dacă ai putea aranja o sală unde să pot întâlni publicul ciuvaș, aș veni cu multă plăcere să recit. În ziua respectivă programul meu ar fi: dimineața, deplasare Kazan-Ceboksarî, 2-3 ore la prânz pentru a vedea orașul și a susține recitalul, iar după-amiaza m-aș întoarce la Kazan. Ar putea fi orice sală, de exemplu într-o universitate, într-un liceu sau la un cerc literar ciuvaș, oriunde. Știu că nu locuiești în Ceboksarî și că nu este simplu să organizezi un astfel de eveniment, dar te rog să-mi spui dacă este sau nu posibil să îl facem în următoarele zile.

Sâmbătă, 21 aprilie 2018, 09:08

Valery Petrovskiy: Salut Taner! Mă bucur să te știu la Kazan. Îngăduie-mi un mic răgaz să văd ce pot să fac… Din nefericire, zilele acestea m-a prins gripa. Totuși, voi încerca să-ți aranjez o lectură în Ceboksarî. Mă voi gândi la sfârșitul săptămânii și luni sper să îți pot da vești. Toate cele bune, Valery

TM: OK, Valery. Era doar o idee. Dar, devreme ce am venit până aici, aș mai putea face un mic efort pentru a recita și în capitala Ciuvașiei. Înțeleg foarte bine că nu este ușor să organizezi totul atât de rapid.

Valery Petrovskiy: Am timp suficient, nu timpul ar fi o problemă. În Ciuvașia există o comunitate mică de tătari, aproximativ 5%. Însă sunt oameni remarcabili, foarte activi, atât în cultură, cât și în afaceri.

Sâmbătă, 21 aprilie 2018, 09:32

TM: OK. Voi aștepta.

Sâmbătă, 21 aprilie 2018, 9:55

Coborând pe scara blocului întâlnesc o vecină. Este o doamnă în vârstă. Mă grăbesc să aplec capul și să o salut: „Selam aleykúm”. „Aleykúm selam”, îmi răspunde ea. Apoi întoarce cheia în ușă strecurându-se în casă. Mai descind niște trepte și ies afară. Brrr! Este destul de rece. Și plouă ușor. Ba nu. E un fel de burniță. Burnițează. N-are decât. Nu am de gând să mă indispun pentru atâta lucru. Lipesc cheia magnetică de locașul special. După „clic”, împing poarta grea și ies din curtea blocului în strada Merdjaniy. În fața mea, Teatrul Kemal. În dreapta lui, lacul Kaban. Traversez repede strada și mă opresc la chioșcul din parcarea teatrului. Aparține lanțului de restaurante fast food „Túbetey”. Ei oferă exclusiv produse tradiționale ale bucătăriei tătărești. „Túbetey” sau „tóbelík” denumește fesul tătăresc. Chioșcul are această formă simpatică, tronconică, de fes. Este împodobit cu decorațiuni tătărești în culori vii. Comand o plăcintă „úçpoçmak” și un „katîk”. Plăcinta e umplută cu carne tocată, cartofi și ceapă. Iaurtul este rece și bun. Pornesc de-a lungul străzii Merdjaniy care pe partea sa nordică este mărginită de lacul Kaban. După vreo trei sute de metri fac la dreapta pe strada Fatih Kerim. Apoi, la primul colț, virez la stânga pe strada Kayum Nasîriy. În față, pe partea dreaptă, la prima intersecție, se zărește Muzeul Vechiului Așezământ Tătăresc. Am încercat să îl vizitez și în urmă cu două zile. Atunci era închis.

Sâmbătă, 21 aprilie 2018, 10:09

La ora la care deschid ușa muzeului de pe strada Kayum Nasîriy, suntem doar doi vizitatori. Eu şi Aliona, o tânără turistă din Moscova. Cu domnișoara de la casă mă înțeleg rapid tătărește. Alsuw, ghida muzeului, nu vorbește prea bine limba maternă. Este pregătită doar cu explicații în limba rusă. Aliona se bucură să îmi traducă în engleză. Din România? How nice! Ea e director de marketing la Renault, în Moscova. Aşadar, vinde şi Dacia. Colegii ei vin frecvent la noi, la Piteşti. În Rusia, cel mai bine se vând Dusterele. Acolo, în Rusia, produc şi ei Dustere. Le vând sub marca Renault.

Expoziţia este interesantă. Expunerea se desfăşoară în principal în jurul machetei cartierului tătăresc. Sunt surprins să descopăr pe machetă, la intersecţia străzilor Tatarstan şi Merdjaniy, în locul blocului în care locuiesc eu, o altă clădire. Alsuw îmi explică. Macheta corespunde situaţiei din secolul XIX. Da, într-adevăr, acolo se afla o biserică, însă Stalin a demolat-o. Stalin a luptat împotriva tuturor religiilor. A demolat cam tot. În perioada comunistă, în Kazan a funcţionat numai moscheea Merdjaniy. Şi totuşi, deși nu au funcționat, celelalte moschei au scăpat nedemolate. Mă întreabă dacă pot găsi vreo explicaţie. Nu, nu pot găsi. Îmi dezleagă ea misterul. Stalin era un om practic. În timp ce bisericile aveau o arhitectură specifică, moscheile erau nişte clădiri normale. Le particularizau doar minareturile. În rest, aveau formă dreptunghiulară, neieşită din comun. Le putea refolosi. Aşa încât Stalin le-a demolat minareturile şi le-a transformat în obiective de altă utilitate: depozite, cazărmi etc. În anii din urmă geamiile şi-au recăpătat minareturile şi au reintrat în serviciul religios.

Turul prin muzeu se încheie într-o cameră tradiţională unde suntem serviţi cu ceaiuri şi dulciuri locale.

- Ai ochi frumoși, Aliona. Sunt ușor migdalați.

- Da, râde tânara femeie. Am și ceva sânge de buriată. Dar nu pot vorbi limba.

Are sânge buriat… Doamne, ce locuri divine! Să poți bea apă din Selenge și Barguzin, din Baykal și din Orhon.

Nicoleta Ilie: Foarte interesantă chestia cu moscheile...

Rex Bouzane: Read every word with great interest! Thank you for sharing. God bless.

Sâmbătă, 21 aprilie 2018, 10:50

Părăsim muzeul și îmi iau rămas bun de la frumoasa Aliona urându-i drum bun prin viață. Revin spre Teatrul Kemal și strada Tatarstan. Dincolo de canalul Bulak, strada Tatarstan se continuă cu strada Pușkin. Aleg să urc pe Pușkin, depășind intersecția cu străzile Bauman și Petersburg. Trec pe lângă monumentul chimistului Alexander Butlerov, Facultatea Fortepiano și parcul Ozerul Negru. Toate sunt pe partea stângă a străzii. Tot pe stânga străzii Pușkin urmează Teatrul Academic de Stat de Operă şi Balet „Musa Gelil”. Da, sunt din nou în zona zero a Kazanului.

Piaţa Libertăţii din Kazan a primit această denumire în 1924. Axa dominantă este formată din Teatrul Academic de Stat de Operă şi Balet „Musa Gelil”, monumentul lui Vladimir Ilici Lenin şi Consiliul de Miniştri. Teatrul de Operă și Balet este cel mai mare din țară. Clădirea actuală a fost construită între 1845 și 1851. A fost ridicată pe locul fostului teatru inaugurat în 1803, dar care a dispărut în incendiul din 1842 ce a distrus aproape întregul oraș. Teatrul este gazda tradițională a două mari festivaluri internaționale: Festivalul Internațional de Operă „Fyodor Șalyapin” și Festivalul Internațional de Balet „Rudolf Nureyev”. Știați că omul cu picioare de aur supranumit „Lord of the Dance” era fiul lui Amet și Feride, tătari musulmani? Noriy sau Nuriy, după cum îi spunem noi, s-a născut pe lângă Irkutsk, în trenul transsiberian ce se îndrepta către Vladivostok. Acolo era cantonat tatăl său, un ofițer al Armatei Roșii. A copilărit și a învățat baletul la Ufa, în capitala Bașkurtîstanului. Și-a început cariera la Mariinskiy Ballet din Sankt Petersburg. În 1961 a produs mare senzație fiind primul artist sovietic care a reușit să fugă în vest, în ciuda eforturilor KGB de a îl împiedica. Apoi a dansat la The Royal Ballet din Londra și a fost director la Ballet de l'Opéra de Paris. Este înmormântat în cimitirul rusesc Sainte-Geneviève-des-Bois de lângă Paris. Mormântul său are forma unui sarcofag acoperit cu un „kílím”, un covor oriental executat în întregime din mozaic. Între transsiberian și kílímul sub care odihnește alături de pantofii săi de balet, a influențat arta coregrafică la nivel mondial prin talentul, dăruirea și destinul său de nomad glorios. Și poate că nimeni în afara lui Nureyev nu a reușit să îi descrie atât de bine pe tătari: „Nu pot preciza cu exactitate ce înseamnă pentru mine să fiu tătar, și nu rus, dar simt diferența aceasta în mine însumi. Sângele nostru de tătar curge întrucâtva mai rapid și este gata să fiarbă oricând. Și, în orice caz, cred că suntem mai sensibili decât rușii. Pe de o parte, avem un soi de delicatețe asiatică și, în același timp, avem ardoarea strămoșilor noștri, acei călăreți magnifici și zvelți. Suntem un amestec ciudat de tandrețe și asprime, o combinație extrem de rar întâlnită la ruși. Probabil, de aceea mă simt atât de apropiat de eroii lui Dostoievski. Tătarii se aprind numaidecât. Sunt aroganți, dar, în același timp, pasionali și uneori subtili și vicleni precum vulpile. Tătarii însumează o mullțime de trăsături specifice animalelor și asta este ceea ce sunt eu.”

În zona Pieței Libertății există însă multe instituţii cu rol determinant în viaţa politică, culturală şi educaţională a Kazanului şi a Tatarstanului: Primăria, Curtea Constituţională, Ministerul Culturii, Universitatea Tehnică de Stat Kazan, Consiliul de Stat al Republicii Tatarstan.

Monumentul lui Lenin priveşte către Teatrul de Operă şi Balet. Lenin nu mai este studentul de la Universitate. De data aceasta, monumentul înfățișează un Lenin la maturitate. Și statuia aceasta, ca și cealaltă, a fost inaugurată în 1954. Ne place să ne făurim idoli și să le ridicăm monumente. Mai târziu, le facem inventarul, bilanțul contabil și găsim lipsuri prin conturi. Ne simțim dezamăgiți. Nu s-au ridicat la înălțimea așteptărilor noastre. Așadar, demolăm ce-am construit. Oare ce i-a oprit pe tătarii mei din Kazan să dărâme statuile lui Lenin? Cred că au fost trei lucruri. Primul ar fi familia. Liderul sovietic a trăit în casa noastră și a studiat la școala noastră. După atâta timp, el a devenit unul de-al nostru. Face parte din familia noastră. Și nu poți abandona un membru al familiei pentru simplul motiv că nu i se închid conturile bilanțului. Cel de-al doilea este dovada. Tătarii gândesc că lipsurile din conturi nu au fost de fapt demonstrate și poate că prejudiciile nu sunt atât de mari pe cât se pretinde. Probabil că își doresc să consulte o a treia opinie, simt nevoia unui audit contabil. Cel de al treilea lucru este istoria. Tătarii au învățat ceva din istorie. Pur și simplu, nu vor să alerge după un nou ideal la fiecare schimbare de generație.

Dinspre strada Karl Marx, privesc către Lenin așezat pe soclul său înalt din blocuri de piatră roșie. Din spatele său, de dincolo de Piața Libertății, de pe frontispiciul clădirii Consiliului de Miniştri al Republicii Tatarstan mă priveşte „Akbars”, înaripatul leopard al zăpezilor de pe stema Tatarstanului. El este protectorul poporului republicii. Akbars ţine laba dreaptă din faţă ridicată, însemnul măreţiei autorităţii supreme, dar şi al unui nou început de drum sub bune auspicii. Dinţii şi ghearele ascuţite arată capacitatea de a se autoapăra. Aripile cu şapte pene simbolizează puterea leopardului de a domina pământul şi cerul. Poziţia cozii denotă o stare de spirit calmă şi prietenoasă. Akbars este apărat de un scut auriu, simbolul protecţiei economice, militare şi al dreptăţii. Floarea albă de pe scut este simbolul purităţii şi longevităţii. Soarele roşu de pe fundal reprezintă succesul şi fericirea. Simbolul floral şi laleaua reprezintă renaşterea şi veşnicia vieţii. Cele trei cercuri de aur reprezintă unitatea, infinitul şi perfecţiunea. Aurul este simbolul bogăţiilor Tatarstanului.

Rex Bouzane: Thank you for the grand tour and history lessons. Thoroughly enjoyed all of it. TY God bless.

TM: Thank you for constantly joining me on my path.

Rex Bouzane: I'm enjoying it! Thank you for sharing. God bless. Hope you receive all the blessings I try to bestow on you.

TM: I receive them all and I am grateful to you.

Rex Bouzane: Think I kinda' worded that wrong. I haven't got the power to bestow them but I can pray that God will. LOL

Rex Bouzane: For sure God looks down and sees your good deeds and blesses you every day.

TM: Good deeds? It is just a trip. A captivating one, I have to confess.

Rex Bouzane: What about all of your valuable time you take up sharing. Caring comes so natural to you that you think it's no big deal but it is and I appreciate it very much.

Rex Bouzane: Glad to know you're having fun.

TM: Well, it is pretty cold here. Staying inside from time to time and sharing with friends might be better than getting cold.

Rex Bouzane: Right on! My son was married in St. John's in November and I wrote a poem for them. A Newfoundland Wedding.

Rex Bouzane: The weatherman didn't care how much love was in the air. Nasty weather everywhere. Rain, drizzle fog

TM: There is always hope for better days.

Rex Bouzane: Always! God bless

Valery Petrovskiy: Taner check out my message to you please.

Sâmbătă, 21 aprilie 2018, 12:56

Cele două laturi ale clădirii operei sunt prevăzute cu câte o nișă exterioară. În ele sunt montate două statui impunătoare. În nișa dinspre strada Teatrului se găsește monumentul lui Abdulla Tukay. Da, este vorba de o altă statuie a poetului. De la baza ei, ridic privirea spre bronzul îmbătrânit. Stropi reci de ploaie se năpustesc asupra lui. Mă întorc către piața dinspre strada Teatrului. Parcă aș fi pe o scenă. În scuarul pustiu, doar răpăitul ploii. Rostesc cu voce tare:

„A fost odată ca-n povești

A fost ca niciodată…”

„Bír bar eken dep aytîla,

Kópten ótken masalday…”

Mă cuprinde un fior. Este răceala ploii. Pe latura opusă, spre strada Pușkin, din nișă privește chiar Pușkin. Mă grăbesc să urc în primul autobuz și mă îndrept spre casă.

Ram Krishna Singh: The photos you have posted are proof enough of a culturally rich Tatar society and traditions… Let me see when I can travel to see the place and meet the people with you.

TM: Best wishes to Hindistan.

Sâmbătă, 21 aprilie 2018, 13:23

Sagida Siraziyeva: Bună ziua, domnule Taner! Ce zici de 26 aprilie? Cu ocazia Zilei Limbii Tătare vom organiza împreună cu scriitorii din localitate un recital de poezie care se va desfășura la monumentul lui Abdulla Tukay. După aceea, la ora 14:00, vom putea organiza în studioul nostru de pictură o masă rotundă cu scriitorii și artiștii din Naberezhnye Chelny. Desigur, dacă aveți liber în program pe data de 26.

TM: Dragă doamnă Sayide, prietenul Ildar m-a anunțat că pe data de 26 aprilie voi participa la evenimentele organizate în Kazan.

Sagida Siraziyeva: Atunci putem organiza masa rotundă în altă zi, după cum îți convine.

Sâmbătă, 21 aprilie 2018, 22:25

TM added 8 new videos to the album: Teatrul Kemal din Kazan

Kazanul are multe trupe de teatru. Teatrul de Operă şi Balet „Musa Gelil”despre care am vorbit. Filarmonica Tătară de Stat „Abdulla Tukay” de pe strada Pavlyukhina care a fost fondată în 1937 marcând începutul unei noi perioade de dezvoltare a culturii muzicale naționale. Teatrul Dramatic Rus „Kacealov” de pe strada Bauman. Este unul din cele mai vechi teatre rusești. Își desfășoară activitatea încă din 1791. Teatrul Tătar de Dramă și Comedie „Kerim Tinciurin” de pe strada Maxim Gorki care a fost inaugurat în 1933. Teatrul de Stat pentru Tineret de pe strada Ostrovului care funcționează din 1932. Teatrul de Păpuși „Ekiyat” de pe strada Petersburg, unul dintre cele mai mari teatre pentru copii din Rusia. Are peste 100 de angajați și reprezentații atât în tătară, cât și în rusă. 29 de actori sunt bilingvi. Repertoriul conține peste 40 de spectacole, basme populare, piese istorice și moderne. Teatrul „Pe Bulak” situat pe strada Malul Stâng al Bulakului, lângă canalul Bulak. Formată în special din studenții Școlii de Teatru din Kazan, trupa este considerată cea mai nonconformistă din capitala Tatarstanului. Niciun actor nu are mai mult de 25 ani. Ei improvizează spectacolele inedite, îndrăznețe și zgomotoase.

Și bineînțeles, Teatrul Kemal. Teatrul Academic de Stat Galiaskar Kemal, pe scurt Teatrul Kemal, joacă de peste 100 de ani exclusiv în limba tătară. Prima sa reprezentaţie a fost în decembrie 1906. De-a lungul timpului, pe aici au trecut multe generaţii de artişti, regizori, dramaturgi. Teatrul a jucat pe scene consacrate şi improvizate din şcoli, medrese, cămine, cluburi aflate în Kazan, Ufa, Astrahan, Orenburg, Chelyabinsk, Troisk şi din multe alte oraşe. Acum Teatrul Kemal are cel puţin un spectacol pe zi.

S-a înserat. Cobor din bloc și traversez strada Merdjaniy. Așezată pe malul Kabanului, clădirea modernă a Teatrului Kemal aduce cu un vapor prins între ghețurile lacului. Parcarea este plină. Intru în holul de la casă. Biletul costă 440 ruble, adică 28 lei. Mă îndrept apoi către intrarea spectatorilor care se află pe altă latură a clădirii. Urmăresc fluxul iubitorilor de artă. Foaierul larg și luminos e plin de oameni zâmbitori. De mult nu am mai văzut atâta fericire adunată laolaltă. Un grup artistic interpretează o muzică îndepărtată, de pe platourile andine. Statui, statuete, tablouri, selfie-uri. Din când în când, ca peste tot în Kazan, domni în vestimentație modernă purtând tubeteika, fesul tătăresc. Se joacă în sala mare de spectacol. Este încăpătoare și frumoasă. Fotoliile sunt comode. Fiecare loc e prevăzut cu căști. Poți opta pentru traducere în rusă sau engleză.

Se joacă „Babaylar șuwagî” de Ilgiz Zayniy în regia lui Ferid Bekçantay. „Toamna bunicilor” este o comedie lirică. În piesă este vorba despre Halime, o fostă costumieră de operă, capricioasă și extravagantă. Ea refuză să se împace cu vârsta înaintată. Își dorește să respire din nou profund, să descopere noi talente și chiar să găsească marea dragoste a vieții. De aceea, eroina plănuiește să se mute la fiica ei din îndepărtatul Vladivostok. Patru bătrâni pensionari sunt însă îndrăgostiți de Halime. Un fost polițist, un matematician, un contabil și un cântăreț vor încerca din răsputeri să o convingă să își schimbe decizia de a părăsi orașul. În piesă există și un al doilea plan al iubirii. Pasiunea dintre nepotul lui Halime și Aliye, nepoata matematicianului. Este o poveste relaxantă și plină de umor. Artiștii Teatrului Kemal îmi oferă un spectacol de neuitat. În seara aceasta, aici, intrând în atmosfera foaierului și a sălii de teatru, m-am simțit un om desăvârșit.

Duminică, 22 aprilie 2018, 09:22

Astăzi este duminică. Este din nou o zi ploioasă și foarte rece. Plouă mărunt, dușuri reci ca gheața în reprize scurte. Chiar și între averse aerul rămâne încărcat cu umezeală. Cobor și ies spre colțul blocului, la intersecția străzilor Tatarstan și Merdjaniy. Traversez Ulița Tatarstan, o stradă cu șase benzi pe fiecare sens. Sunt la capătul străzii Moskovskaya. Așa se numește prelungirea străzii Merdjaniy dincolo de intersecția cu Tatarstan. Străzile sunt aproape pustii. Arunc o privire spre frumoasa moschee Nurulla de pe Moskovskaya. Se află la primul colț, la întretăierea cu strada Comuna din Paris. Pornesc însă în jos, pe Tatarstan. Mă aflu pe partea opusă Teatrului Kemal. La intersecția cu strada Malul Stâng al Bulakului, pe colț, se găsește Institutul de Filologie şi Comunicare Interculturală „Lev Tolstoy”. Traversez intersecția, trec viaductul peste Bulak și virez la stânga pe strada Malul Drept al Bulakului. La vreo cincizeci de metri este stația de autobuz. Privesc tabela electronică. 2: 4min. Peste trei minute și ceva apare troleibuzul numărul 2. Urc și mă așez confortabil. Traseul urmează cursul canalului, apoi traversează râul Kazanka. Prima stație de peste Kazanka este la Universitatea de Energetică. Aici cobor. Superba clădire a universității mă salută de peste drum. Eu fac cale întoarsă spre râu. Chiar lângă stația în care am coborât se înalță o clădire zveltă de vreo 12 etaje. Ridic privirea și citesc pe frontispiciul ei: Tatmedia. După vreo patru sute de metri ajung la poarta Centrului Familial. Ca multe alte obiective turistice din Kazan, întregul parc se află în reamenajare. Se pregăteşte pentru FIFA 2018.

Tătarii au fost un popor de păstori seminomazi. Adică, unii erau nomazi în timp ce alţii preferau să se stabilească undeva şi să treacă la ocupaţii specifice sedentarismului. Cele două grupuri au interacţionat permanent și se trecea în mod liber de la un mod de viață la celălalt. La nomazi nu se poate dezvolta relaţia cu pământul, aşa cum s-a întâmplat în Evul Mediu cu culturile europene, căci sunt nevoiţi să se mute permanent. În compensaţie, se va accentua relaţia de sânge, de rudenie, de prietenie.

La tătari, cazanul reprezintă simbolul familiei. Al familiei extinse, căci toată lumea mănâncă din acelaşi cazan. Iată de ce Centrul Familial, sau casa căsătoriilor din Kazan se aseamănă cu un templu sub forma unui cazan de cupru. Construcţia este situată în mijlocul unui parc plin de rafinament de pe malul estuarului prin care râul Kazanka se varsă în Volga. Arhitectura este orientală. Cazanul este împodobit cu un rând de zilanţi şi akbarşi. O familie de zilanţi înaripați şi una de akbarşi uriaşi, din bronz, câte un mascul şi o femelă cu doi pui, străjuiesc clădirea şi drumul prin viaţă al cuplurilor de tineri căsătoriţi. Clădirea are o înălţime de 32 de metri. Pe acoperişul ei este amenajată o terasă. De aici poţi avea o privire panoramică asupra întregului oraş, începând de la kremlin şi terminând cu noile cartiere de locuit.

Zilanții sunt un fel de dragoni, niște făpturi cu cap asemănător cu al lupului și corp de șarpe, iar akbarșii sunt leoparzi de zăpadă. Akbarșii i-am descris ceva mai înainte, iar cu nişte zilanţi destul de simpatici ne-am întâlnit la fântana din Parcul Millenium.

- Dar aceşti dragoni, lupii aceștia cu corp de șarpe nu au nicio poveste? o întrebasem alaltăieri pe Zoe, ghida mea de la Muzeul Naţional al Tatarstanului.

- Ba da. Primii bulgari de pe malurile Volgăi, preislamici, nu reuşeau să îşi stabilească locuinţele aici din cauza numărului mare de şerpi. Atunci, s-au strâns cu toţii şi au început să stârpească şerpii. Au reuşit să îi omoare pe toţi. Nu au ştiut însă că regele şerpilor, zilantul, rămăsese în viaţă. Zilantul a început să le mănânce vitele, animalele de pe lângă casă şi chiar copiii. Oamenii s-au adunat din nou, l-au căutat şi l-au prins. Înainte de a îl ucide, i-au propus un târg. Ei îi vor cruţa viaţa cu condiţia ca de acum înainte el să nu îi mai atace, ci dimpotrivă, să le apere cazanul şi familia. De atunci, dragonul este protectorul strămoșilor tătarilor, al familiei lor și al cetății Kazanului.

Hm… Iar plouă mărunt. Reuşesc să fac câteva poze încercând să evit decorul de şantier.

Rex Bouzane: Awesome! TY God bless

Nicoleta Ilie: Istorie, legendă și frumusețe. Minunat.

Duminică, 22 aprilie 2018, 10:28

Mă arunc din nou în troleibuzul numărul 2 și admir frumusețea cartierelor de blocuri. Nimic monoton, plictisitor. Troleibuzul dă roată și revine din nou pe malul răului Kazanka. Iată, acesta-i noul stadion! Este timpul să cobor.

Kazan Arena are o capacitate de 45.379 locuri. Stadionul a fost inaugurat cu prilejul Universiadei de Vară din 2013 şi dispune de cel mai mare ecran exterior din Europa. În 2017 aici s-au jucat meciurile din Cupa Confederaţiilor FIFA 2017.

Arena găzduieşte meciurile echipei Rubin Kazan din Prima Ligă Rusă. Aici se vor juca în iunie şi iulie patru meciuri din grupele Cupei Mondiale FIFA 2018, un meci din şaisprezecimi şi un sfert de finală.

Duminică, 22 aprilie 2018, 11:41

Gheorghe Turcan: Bună dimineața.

Duminică, 22 aprilie 2018, 14:45

TM: Bună dimineața și multă sănătate.

Gheorghe Turcan: Salut de la Chișinău!

TM: Salutări de la Kazan!

Gheorghe Turcan: Am fost in Kazan în 1990. Mi-a placut. Am stat la o cântăreață care era în vârstă. Ne povestea cum cânta pe front în al 2-lea Război Mondial. În prima linie a frontului.

TM: Foarte interesant. Cu ce ocazie ați fost?

Gheorghe Turcan: Am cutreierat toată Uniunea Sovetică pe timpuri.

TM: Sunteți un om norocos.

Gheorghe Turcan: Am văzut lumea.

Gheorghe Turcan: Oleacă.

TM: Felicitări. Vă invidiez.

Gheorghe Turcan: C

TM: C

Duminică, 22 aprilie 2018, 22:50

Gheorghe Turcan: Noapte bună.

Luni, 23 aprilie 2018

Ce faci atunci când afară e frig, fulguieşte, iar tu ai venit la Kazan pentru a cunoaşte cât mai multe locuri şi oameni? Eu m-am plimbat pe sub pământ. Jetonul de metrou are acelaşi preţ cu biletul de autobuz. Adică 25 ruble, ceea ce înseamnă 1,50 lei. În mod deosebit mi-au plăcut cele două staţii de la capetele străzii Bauman, strada centrală pietonală. Imaginile murale din staţia Piaţa Tukay sunt inspirate din poeziile poetului, iar staţia Kremlin reproduce fapte din istoria cetăţii Kazanului deasupra căreia, pe un cer decorat cu însemne zodiacale zboară ocrotitor un zilant drăgălaș şi prietenos. Apropo. Astăzi se sărbătoreşte Sf. Gheorghe. La mulţi, Gheorghe!

Luni, 23 aprilie 2018

Rex Bouzane à Taner Murat

A Newfoundland Wedding

The weatherman didn't care

How much love was in the air

Nasty weather everywhere

Rain, drizzle, fog

The bride and groom didn't care

Lots of love and lots to spare

Smiling faces everywhere

Even on the dog

© 2017 Cora J. Bouzane

Luni, 23 aprilie 2018, 06:15

Azi noapte în Kazan a fulguit ușor.

Luni, 23 aprilie 2018, 08:28

Taner Murat à Ildar Abuzyarov: Bună dimineața.

Luni, 23 aprilie 2018, 08:40

Riyat Muhametdinov: Bună ziua, dragă Taner. Am discutat cu departamentul de cultură al municipilui despre întâlnirea cu tine. Ei cer ca această întâlnire să fie convenită cu cel puțin patru zile în avans și să aibă un caracter oficial. Dacă poți veni după 26 aprilie, vom informa autoritățile despre acest lucru. Ar fi chiar foarte bine! Așteptăm decizia ta. Cu stimă, Riyat şi Sagida

TM: 27 sau 28 ar fi perfect. Trebuie să semnez vreun document?

TM: 27 sau 28, hotărîți voi împreună cu oficialitățile și anunțați-mă ca să-mi aranjez călătoria.

Luni, 23 aprilie 2018, 08:44

Alan Libert: Bună Taner, am primit programul examenelor mele finale. Sunt la jumătatea lunii iunie, așa că voi putea pleca spre România ceva mai devreme, pe la începutul lunii iulie. Cred că voi putea obține o escală gratuită în Qatar pentru a mă odihni.

TM: E o veste nemaipomentă. Vă mulțumesc pentru tot ceea ce faceți pentru mine.

Alan Libert: Cu plăcere! Peste câteva ore voi încerca să îmi rezerv biletele. Uneori, în anumite zile, se pot găsi bilete ceva mai ieftine. Dacă sosesc în România cam pe 3-4 iulie, e bine?

TM: Foarte bine.

Alan Libert: Bine. După ce servesc cina și îi culc pe cei mici, voi încerca să le rezerv. Ar fi frumos să petrec câteva zile la București înainte sau după conferiță, căci nu am fost niciodată acolo.

TM: Ar fi perfect.

Alan Libert: Bine, bine. Atunci, dacă ești online în jurul orei 9 pm, ora mea, te voi consulta când sunt pe cale să aleg biletele. Dacă nu ești online, nici o problemă.

TM: OK.

Alan Libert: Bine. O zi plăcută în continuare!

TM: Cele mai bune urări, domnule Alan!

Luni, 23 aprilie 2018, 11:30

Ildar Abuzyarov: Bună dimineața, Taner. Pentru săptămâna asta am programat mai multe evenimente în interesul tău. Mâine ai întâlnire cu studenții de la Facultatea de Limba și Literatura Tătară și Turcologie „Abdulla Tukay” din cadrul Institutului de Filologie şi Comunicare Interculturală “Lev Tolstoy”. Acolo vei susține o conferință.

Luni, 23 aprilie 2018, 12:30

Valery Petrovskiy: Bună, Taner. Judecând după fotografiile pe care le postezi, văd că te simți foarte bine în Kazan.

Aș vrea să discutăm despre Ciuvașia.

Eu îl cunosc pe Haydar. El este liderul tătarilor din Ciuvașia. Am discutat cu el și mi-a spus că ar fi bucuros să îți arate capitala noastră Ceboksarî. Numărul lui de mobil este 890… iar cel de la birou e 883… Mâine, tătarii din Ciuvașia organizează festivități regionale legate de Ziua Limbii Tătare. Aș vrea să participi și tu. Va trebui să ajungi în cursul dimineții la Ceboksarî cu microbuzul sau cu trenul. Vorbește cu Haydar.

Luni, 23 aprilie 2018, 13:12

Riyat Muhametdinov: Dragă domnule Taner! Evenimentul poate avea loc pe 28 aprilie în biblioteca centrală a orașului. Vor fi invitați scriitori și poeți din municipiul nostru și din uniune. Evenimentul poate avea loc la ora 11:00 sau la 14:00. Va fi un eveniment semioficial, deoarece nu ne-am încadrat în termenele prevăzute pentru anunțul prealabil. Avem nevoie de confirmarea ta pentru data de 28 aprilie. Riyat și Sagida

TM: Data de 28 aprilie este perfectă. Imediat ce îmi aranjez călătoria, voi reveni cu ora la care va începe evenimentul.

Luni, 23 aprilie 2018, 14:11

TM à Ildar Abuzyarov: Perfect, dragă Ildar. Îți mulțumesc foarte mult. Singura problemă este că l-am întrebat pe prietenul meu Valery din Ceboksarî dacă poate să-mi aranjeze un recital de poezie. Mă invită mâine acolo să mă întâlnesc cu tătarii din Ciuvașia. Oare cum să facem? Aș avea nevoie de sfatul tău.

TM: De asemenea, pentru sâmbătă 28 aprilie, am aranjat o lectură în Naberezhnye Chelny.

Ildar Abuzyarov: Taner, mâine la ora 13:00 ești programat la Universitate. Apoi, miercuri la ora 11:00 vei participa la o masă rotundă cu scriitorii și redactorii editorialelor din Tatarstan. Acolo vei putea vorbi despre munca ta de scriitor și traducător și vei putea recita. Acestea sunt întâlniri oficiale la care vor participa personalități remarcabile ale vieții culturale din Tatarstan. Și-apoi, sunt întâlniri care servesc interesul tău personal. Înțeleg că la Ceboksarî este vorba despre o întâlnire privată, o poți contramanda.

Luni, 23 aprilie 2018, 14:17

TM à Valery Petrovskiy: Cât de dimineață? Mâine la ora 13:00 voi ține o prelegere la Universitatea Federală din Kazan.

Valery Petrovskiy: Tătarii de aici sunt grupați mai cu seamă in regiunile din sudul Ciuvașiei. Mâine vor avea loc acolo, în două districte, festivaluri folclorice. Trebuie să ajungi devreme la Ceboksarî pentru ca apoi să vă deplasați cu automobilul în sudul țării. Poți veni fie cu microbuzul, fie cu trenul în stația Kanaș. Mă tem însă că programul nu cuprinde nici lectură, nici vizită în Ceboksarî. Poți să îl suni pe Haydar?

TM: Am vorbit cu Ildar. El mi-a făcut deja programul pentru zilele următoare. Mâine conferențiez la Universitate, la Facultatea de Limba Tătară. Poimâine am întâlnire cu scriitori celebri din Tatarstan, iar pe 26 voi participa la evenimentele dedicate lui Tukay. Am aranjat, de asemenea, o întâlnire cu scriitorii din Naberezhnye Chelny pe data de 28.

Singura mea zi liberă ar rămâne data de 27.

Valery Petrovskiy: Înțeleg…

TM: Îmi pare rău. Ildar a făcut eforturi mari pentru a organiza acest program și nu îl mai putem schimba.

Valery Petrovskiy: Bine, nu e nicio problemă aici. Aș putea încerca să aranjez ceva pentru vineri, 27 aprilie.

TM: Doar dacă este posibil. Știu că și tu ai făcut eforturi. Și le-ai făcut pentru că așa te-am rugat eu. Dacă nu este prea complicat de aranjat, voi veni cu plăcere. Dacă nu, putem renunța. Programul actual ar fi suficient.

Valery Petrovskiy: Ei bine, Chelny este destul de departe de Kazan. Poate ar fi bine să te odihnești pe 27. Sigur, voi vorbi cu Haydar chiar acum, să vedem ce zice și el.

TM: Perfect, Valery.

Luni, 23 aprilie 2018, 14:29

TM à Ildar Abuzyarov: Ai perfectă dreptate, Ildar. Vom urma programul tău.

Ildar Abuzyarov: Atunci rămâne așa: 24, 25, 26 aprilie Kazan, 28 aprilie Naberezhnye Chelny. Este în regulă?

TM: Da. Tocmai discutam cu Valery în altă fereastră și deja am anulat Ceboksarî.

Ildar Abuzyarov: Mă întreb când plănuisei să te duci și să te întorci de la Ceboksarî.

TM: Nu plănuisem nimic. Am vrut să mă consult cu tine mai întâi.

Ildar Abuzyarov: Încercă să reprogramezi călătoria la Ceboksarî în altă zi. Când ai biletul de avion spre România?

TM: Acum, singura mea zi liberă a rămas vineri 27. I-am spus asta lui Valery. Dacă poate aranja ceva pentru vineri, voi merge. Dacă nu, voi rămâne aici.

Luni, 23 aprilie 2018, 14:34

Valery Petrovskiy: Taner, îmi pare rău dar Haydar nu este în Ceboksarî pe 27. Iar eu nu mă simt prea bine, nu îți pot arăta orașul. Salutările mele atât ție, cât și lui Ildar. Despre Abuzyarov este vorba, nu?

TM: Da, Ildar Abuzyarov. Îți mulțumesc pentru tot efortul depus și pentru înțelegerea ta. Să ai grijă ce faci, prietene!

Valery Petrovskiy: Mulțumesc. Distracție plăcută în Kazan, Taner!

Luni, 23 aprilie 2018, 14:39

Taner Murat à Ildar Abuzyarov: De unde pot cumpăra o cartelă SIM?

Ildar Abuzyarov: Cred că cel mai apropiat de tine e centrul comercial "Inelul". Lângă monumentul lui Nikolai Gumilev. Unde este McDonald's. La parter sunt magazine de cosmetice unde găsești Euroset, MegaFon, MTS. Toate sunt la parter.

TM: Mulțumesc. Mă duc să-mi cumpăr una acum.

Ildar Abuzyarov: Cartela SIM costă 200-300 de ruble. Suficient ca să discuți cu Valery.

TM: OK. Mulțumiri. Am vorbit deja. Mă duc jos și mă întorc într-o jumătate de oră.

Ildar Abuzyarov: Dacă vrei, pot să vorbesc și eu cu Valery.

TM: Nu este nevoie. Dacă vrea să discute cu tine, te contactează el pe Facebook.

Luni, 23 aprilie 2018, 14:45

Alan Libert: Bună ziua: Azi am avut multe lucruri de făcut și abia acum am început să mă uit după biletele de avion. Nu cred că voi putea finaliza astăzi.

TM: Nu-i nicio problemă.

Alan Libert: Bine. Voi încerca să găsesc cele mai ieftine zile de zbor și să ajung în Constanța în jurul datei de 4 iulie, după cum mi-ai spus, sau cu o zi sau două mai devreme.

TM: Da, alegeți cea mai ieftină călătorie cu sosirea pe 4 iulie sau mai devreme.

Alan Libert: Ce pașaport mă sfătuiești să utilizez? Cel australian sau cel american?

TM: Pentru mine nu are niciun fel de importanță. Cât despre autorități, nu am niciun fel de idee. Sau poate că am. Paşaportul eliberat de către SUA este garantat.

Alan Libert: Pentru România nu am nevoie de viză. Urmează să verific dacă am nevoie pentru Qatar.

TM: Din punctul meu de vedere, nu avem nicio problemă. Mulțumesc pentru tot.

Alan Libert: OK. Am început să mă uit la bilete, dar mă simt cam obosit. Mai bine aștept până mâine când voi fi mai odihnit.

TM: OK. Eu vă stau la dispoziție. Nu trebuie decât să mă anunțați când sosiți.

Alan Libert: Bine, ne-am înțeles. Important este că astăzi am aflat datele examenelor mele. Nu le fixez eu. Așadar acum știu că voi putea pleca de aici ceva mai devreme. Îți doresc o zi bună.

TM: Noapte bună.

Luni, 23 aprilie 2018, 16:57

TM: Porți ochelari de vedere când citești sau când lucrezi pe PC?

TM: Te întreb pentru că am observat că ai probleme cînd încerci să citești ceva.

Ildar Abuzyarov: Da, port ochelari pentru citit. Chiar acum citesc cartea ta și port ochelari.

TM: Mă bucur că o citești. Cu toate acestea, ar trebui să știi că astăzi nu aș mai scrie unele dintre lucrurile pe care le-am scris acolo. Cred că asta se numește evoluție. Nu mă mai identific întru totul cu persoana care a scris lucrurile acelea în urmă cu câțiva ani.

TM: Totuși, continui să îmi urmăresc visele majore. Și de aceea ți-am dat să citești cartea.

TM: Aș vrea să îți dau și două cărți tipărite pe care le-am adus cu mine. Ne putem întălni azi?

Ildar Abuzyarov: Mulțumesc foarte mult! Este o mare onoare pentru mine. Vom avea trei zile la rând în care ne vom întâlni în cadrul unor evenimente importante.

TM: OK

Luni, 23 aprilie 2018, 18:03

Intru pe net și îmi cumpăr bilete de autobuz pentru sâmbătă. Distanța dintre Kazan și Naberezhnye Chelny este de 230 km. Ca între Constanța și București. O călătorie dus-întors mă costă 875 ruble. Asta înseamnă 56 lei dus-întors. Achit online cu cardul.

TM à Riyat Muhametdinov: Pe 28 aprilie evenimentul va începe la ora 14:00. Este OK?

Riyat Muhametdinov: Taner, suntem de acord cu ora 14:00.

TM: OK. Mulțumesc.

Luni, 23 aprilie 2018, 21:15

Coca Elena Gheorghiu: Domnule Taner, când veniți în România că mă întreabă Sanda Munteanu?

TM: Peste o săptămână.

Luni, 23 aprilie 2018, 22:35

Coca Elena Gheorghiu: Mulțumesc!

Marți, 24 aprilie 2018, 05:11

Mieste Hotopp-Riecke: Dragă Taner, noi tocmai am început al doilea ciclu de cercetare. Asta înseamnă că anul acesta sigur vom veni în România. Între 15-17 august vom sta în Köstendje unde vom finaliza turneul educativ întreprins cu artiștii de la https://esperantos.eu/. Ei vor pleaca peste trei săptămâni din Berlin și vor călători cu catamaranul la Köstendje. Pe 11 august vom fi la Cluj și ne-ar face plăcere să te întâlnim la Medjidiye și Köstendje dacă vei fi acolo. Anul acesta organizăm totul fără să fie nevoie să trecem printr-o aplicație greoaie ca anul precedent. Adică va funcționa. Salutări din Magdeburg, Mieste.

Mieste Hotopp-Riecke: Cât stai în Kazan?

TM: Bună. Până la sfârșitul săptămânii.

TM: Abia acum am citit mesajul de mai sus și mă bucur că vei veni în Constanța.

Mieste Hotopp-Riecke: Cât stai în Kazan, poate reușești să te întâlnești cu prietenul meu Dr. Marat Gibatdinov. Recent am publicat împreună trei volume, ar putea să-ți dea câteva exemplare pentru bibliotecile din România. Vrei să-l cunoști? Desigur, cărțile se referă la istoria tătarilor. J Mulțumită lui Dumnezeu am găsit un sponsor, așa încât vizita noastră de anul acesta este asigurată.

TM: Dacă Dr. Marat are timp pentru mine, aș fi onorat să îl întâlnesc.

TM: Și ți-aș fi recunoscător.

Mieste Hotopp-Riecke: C

Mieste Hotopp-Riecke: În câteva ore vă fac legătura.

TM: Bine. Voi aștepta. Mulțumesc.

Marți, 24 aprilie 2018, 06:05

Bună dimineaţa! La Kazan ninge cu fulgi mari de zăpadă. Peste o săptămână este 1 Mai. Voi ce v-aţi propus să faceţi de 1 Mai?

Rex Bouzane: It is night time here in Newfoundland 12:36.

TM: It is 6:06 here in Kazan.

Rex Bouzane: You had a great holiday Thank God. You will soon have a birthday.

Rex Bouzane: My son went to the Philipines and it was 12 hours difference in the time.

Rex Bouzane: Looks so still, crisp! Still a lovely picture! TY God bless.

Rex Bouzane: Something light to make you laugh LOL.

TM: Funny.

Rex Bouzane: LOL

Ali Mubigel: Bună dimineața! Foarte frumos! Câte grade sunt acum în Kazan?

TM: Este foarte frig, 2-30C.

Mirela Vernescu: Cât mai stai pe acele meleaguri? Acasă sunt 200C.

TM: Cât? Până când mă vor goni.

Nermin Hogea: Deci sunteți acolo. Plimbare cât mai agreabilă și felicitări pentru munca de a ne informa și pe noi.

TM: Mulțumesc mult.

Ana Ania Ruse: E frumos la noi, m-am plimbat pe plajă.

Tom Sheehan: Taner, I love seeing the photos that catch every eye and the lens, and the range of architecture that abounds around you. I still cherish the book you pubished for me, "Sons of Guns, Inc."

Vasilica Mitrea: Veniți acasă, domnule Taner. La noi, la Constanța, este cald și bine!

Rex Bouzane: Another busy day for you! Kudos! God bless.

Marți, 24 aprilie 2018, 11:36

Ildar Abuzyarov: Astăzi ajung la tine la ora 12:30. La 12:50 trebuie să fim la universitate.

TM: Perfect!

Marți, 24 aprilie 2018, 16:50

Ildar sosește la timp, așa cum am stabilit. În afara sediului central pe care l-am vizitat în urmă cu câteva zile, Universitatea Federală Kazan are foarte multe institute și facultăți subordonate care sunt împrăștiate în diverse clădiri din orașul vechi. Astăzi vom merge la Facultatea de Limba și Literatura Tătară și Turcologie „Abdulla Tukay” din cadrul Institutului de Filologie și Comunicare Interculturală „Lev Tolstoi”. Trec zilnic pe lângă institut. Se află pe malul Bulakului, la două sute de metri de locuința mea. Ne primește doamna Alfiya Yusupova, decanul facultății. Discutăm cu doamna profesor, cu conferențiar Zulfiya Zinnatullina, cu alte cadre didactice despre starea limbii tătare, strategii de revigorare, proiecte literare, traduceri literare.

Apoi suntem invitați în aula mare. Aici întâlnim studenții de la Limba Tătară. Tinerii sunt extrem de bine pregatiți și foarte activi, comunicativi, dornici de dialog, interesati în a cunoaște lucruri noi. Majoritatea sunt din Tatarstan, Kîrghizstan și China. Le vorbesc despre particularitățile fonetice si morfologice ale tătarei din Dobrogea. Încerc să fac și o analogie între universul liric al lui Tukay și Eminescu. Însă nu după mult timp, în urma dialogului avut cu studenții, decid să abandonez planul de lectură și îi provoc la discuții libere mai întâi pe tema „Tatarlîk nedír?” („Ce este tătărismul? Ce înseamnă să fii tătar?”) și mai apoi pe tema „Azatlîk nedír? Azat bolmak ne demek?” („Ce este libertatea? Ce înseamnă să fii liber?”). În final, le dăruiesc gazdelor mele ediția bilingvă a Luceafărului. La rândul meu, primesc cu mare bucurie revista „Limba Tătară”.

Rex Bouzane: Such a caring, sharing person! God bless

Kevin Marshall Chopson: You are a great instructor! Having a depth of knowledge, combined with life experience, and being a truly kind spirit is the best combination that enables one to reach and teach. You, of course, have all three. Congratulations on yet another aspect of your tour.

Gheorghe Turcan: Din partea mea, un gând bun și o cafea.

Marți, 24 aprilie 2018, 17:14

TM à Gheorghe Turcan: Mii de mulțumiri! Sa trăiți cu numele!

Marți, 24 aprilie 2018, 19:24

Gheorghe Turcan: Mulțumesc mult!

Marți, 24 aprilie 2018, 21:18

TM à Mirela Vernescu: Aoleu, Mirela. Laptopul meu are un comportament ciudat. Ce mă fac?

Mirela Vernescu: Stai puțin să îl chem pe Dan.

Mirela Vernescu(Dan): Salut! Poți să îmi dai un Team Viewer?

TM: Da. Stai să văd cum, să îl deschid.

TM: My ID: 725 310 846

Mirela Vernescu(Dan): Și parola?

TM: 6762

Mirela Vernescu(Dan): Domnul este rezolvat.

TM: Oho. I love technology.

Mirela Vernescu(Dan): Me too.

Mirela Vernescu(Dan): Să ai un sejur minunat și să ne mai spui povești că sunt tare frumoase.

TM: Mulțumesc.

Mirela Vernescu: Mirela sunt. Era un virus. Poți să stai liniștit acum. J

TM: Mulțumesc mult, mult de tot. O seară plăcută.

Mirela Vernescu: Și ție la fel.

Marți, 24 aprilie 2018, 22:34

TM à Sagida Siraziyeva: Oare în sala în care va avea loc lectura există conexiune la internet? Există proiector și ecran?

Miercuri, 25 aprilie 2018, 09:16

Ildar Abuzyarov: Taner, bună dimineață. Ne putem întâlni astăzi la 10:45 la stația Kozya Sloboda?

TM: Desigur. Dar care stație? De autobuz sau de metrou? Eu vin cu troleibuzul 2. Ne întâlnim în stația de troleibuz, lângă Tatmedia.

Ildar Abuzyarov: OK.

Ildar Abuzyarov: L-am sunat pe șoferul de taxi. De fapt, este vorba despre o firmă. Pentru cursa la aeroport au cerut 800 de ruble. E scump. Poți găsi cu ușurință o mașină la doar 400-500 de ruble. Pentru Naberezhnye Chelny au cerut 4.500 de ruble. Dus-întors, 8.000 de ruble. La fel, este scump.

TM: Niciun fel de problemă. Pentru Naberezhnye Chelny mi-am luat deja bilete de autobuz.

Pe la zece și un sfert ies din casă și mă îndrept către canalul Bulak. Iau troleibuzul 2 și cobor la Universitatea Energetică. Ildar sosește cu metroul. Ne salutăm și pornim către clădirea Tatmedia de lângă stație. Acolo suntem așteptați și conduși într-o sală aflată pe la etajul opt. O masă rotundă pentru doisprezece persoane. Ne așezăm și în decurs de un minut sala se umple cu redactori șefi de la publicațiile de cultură din Kazan. Sunt copleșit. În fața mea ia loc Ravil Feyzullin. Alături de el se așază Vahit Imamov. În continuare, ne împresoară Sembel Tayșeva, redactor șef la revista „Magarif” („Educația”) împreună cu toți ceilalți care îmi par foarte tineri. Le ofer „Luceafărul” lui Eminescu în limba tătară.

Vahit Imamov îmi adresează un scurt bun venit după care îi dă cuvântul poetului Ravil Feyzullin pe care îl prezintă drept „kart bórímíz” („bătrânul nostru lup”).

Prozatorul Vahit Imamov s-a născut în 1954. Este președintele filialei regionale Naberezhnye Chelny a Uniunii Scriitorilor din Tatarstan, activist cultural de onoare al Republicii Tatarstan, directorul revistei „Maydan” („Arena”). Este autorul a peste 15 romane și culegeri de proză scurtă. În anul 2014 a primit premiul de stat Abdulla Tukay pentru romanul istoric „Otlî Dala” („Stepa în flăcări”) în care povestește evenimentele ce au avut loc în timpul invaziei mongole a Bulgariei de pe Volga, a principatelor rusești și a stepei din sudul Eurasiei.

Poetul și publicistul Ravil Feyzullin este născut în 1943, în curând va împlini 75 de ani. Începând cu 1965 este membru al Uniunii Scriitorilor din Uniunea Sovietică, în 1968 este ales președintele filialei regionale a Uniunii Scriitorilor din Tatarstan, iar mai apoi, între 1972-1976 devine vicepreședintele uniunii. În 1970 primește premiul Musa Gelil. În 1973 este laureat al premiului de stat Abdulla Tukay. Este Poet al Poporului Republicii Tatarstan, Artist de Onoare al RSFSR, iar în anul 2006 este distins cu Ordinul Prieteniei. Din 1989 până în prezent Ravil Feyzullin este redactorul șef al revistei „Kazan Otlarî” („Luminile Kazanului”). Mă gândesc acasă. Îmi vin în minte Adrian Păunescu, D.R. Popescu, Fănuș Neagu.

Ravil Feyzullin mă întreabă mai întâi despre cei trei profesori dobrogeni care prin anii cincizeci ai secolului trecut au studiat limba tătară la Universitatea Federală din Kazan. Le spun că profesorul Enver Mamut a decedat în anul 2016 la Constanța. Soția sa, Nedret Mamut, deși vârstnică, este destul de activă. Cât despre cea de a treia persoană, doamna profesor Șukran Vuap Mocanu, nu le pot spune prea multe. Este drept că am studiat limba tătară după cursul pe care l-a publicat la Universitatea din București, dar nu am întâlnit-o niciodată. Știu doar atât, că locuiește în București.

După Ravil Feyzullin sunt supus unui foc încrucișat de întrebări. Discutăm atât în tătară cât și în engleză. La un moment dat, Ravil mă întreabă:

- Câți tătari sunt în România?

Răspund:

- Nu știu. Și nici nu are vreo importanță numărul lor. Relevant mi se pare doar faptul că au rămas extrem de puțini vorbitori autentici și că aceștia sunt cu toții foarte bătrâni. Probabil că mai sunt vreo două-trei mii de vorbitori autentici, cu toții în vârstă de șaptezeci-optzeci de ani. În orizontul unui număr restrâns de ani limba tătară urmează să dispară din România.

Ravil continuă:

- Aveți învățământ în limba maternă?

- Îmi iubesc țara. Prefer să nu răspund.

- Mai aveți reprezentant în parlament? Ce se întâmplă cu uniunea tătară?

- Prefer să nu răspund. Eu reprezint doar scrisul și traducerile mele. Într-o oarecare măsură, reprezint limba și cultura tătarilor din România. Dar pe tătarii din România nu îi reprezint. Mă mărginesc să îi iubesc și atât.

Observ o oarecare dezamăgire pe chipurile lor. Se pare că erau pregătiți cu o serie importantă de întrebări despre tătari. Eu, însă, doresc să răspund la întrebări care vizează munca mea de traducător, de cercetare lingvistică, de publicist. Așa că vorbim despre limba tătară, despre proiectele mele literare și artistice, despre conferințele pe care le pregătesc pentru luna iulie. Îi invit la conferințe și la festivalul de literatură. Ultimele întrebări aparțin tot bătânului lup Ravil Feyzullin:

- Vrei să mergi la Kîrlay?

- Cu mare plăcere.

- Vrei să mergi la cetatea Bulgar?

- Sigur că da. Nu știu însă dacă mai am timp. Discutați cu Ildar. El se ocupă de programul meu.

După interviu, revenim în orașul vechi cu o mașină pe care ne-o pune la dispoziție Tatmedia. Ajungând acasă, găsesc pe laptop următorul mesaj:

Miercuri, 25 aprilie 2018, 11:04

Sagida Siraziyeva: Bună ziua, Taner! Am fost la Biblioteca municipală şi am stabilit ora 14:00. Avem conexiune la internet, proiector și ecran. Rămâne să stabilim în ce limbă se va desfășura evenimentul. Trebuie să ne mai comunici cu ce vei sosi ca să stabilim unde ne îmtâlnim. Adresa la care va avea loc evenimentul este: Biblioteca Centrală Musa Gelil. Naberezhnye Chelny, Bulevardul Husein Yamașev, 4/14a. +7 (8552) 700-226.

Miercuri, 25 aprilie 2018, 13:33

Ildar Abuzyarov: Dragă Taner. Astăzi am avut o întâlnire cu oameni importanți - scriitori celebri și redactori-șefi ai mai multor reviste tătărești.

Ildar Abuzyarov: În seara asta, pe la ora șase-șapte, ești invitat la cină la o familie de tătari. Sunt prietenii mei apropiați. Prietenul meu este cercetător orientalist la Academia de Științe a Tatarstanului. Este expert în religia islamică.

Ildar Abuzyarov: Ai putea veni diseară la ieșirea din metrou de la stația Sukonnaya Sloboda?

Miercuri, 25 aprilie 2018, 15:20

TM: Sigur că da. Câte ieșiri are? La ce oră mai exact?

Ildar Abuzyarov: Este prima stație de la tine. Urcă în ultimul vagon. Ora 17:40 îți convine?

Ildar Abuzyarov: Ne putem întâlni și la ora 18:00. Dar dacă vrei să te relaxezi, la 18:30.

TM: Ne întâlnim la ora 18:00.

Miercuri, 25 aprilie 2018, 18:19

Ildar Abuzyarov: Taner, te aștept. Nu ai confundat stația? Sukonnaya Sloboda. Este lângă teatrul de păpuși de pe strada Sankt Petersburg. Telefonul meu este 8-927…

Miercuri, 25 aprilie 2018, 21:16

TM added 9 new photos to album “Teatrul pentru copii Ekiyat din Kazan”

În prima imagine, chiar în centrul ei, deasupra copertinei sprijinite pe colonade de la intrarea în teatru, se poate zări statuia Micului Prinț înălțându-se pe mica sa planetă și salutând universul cu brațele desfăcute.

Miercuri, 25 aprilie 2018, 21:20

Da, într-un final reușesc să mă întâlnesc cu Ildar în stația Sukonnaya. Acolo, lângă tramvaiul acela vechi expus alături de gura de metrou. Apoi, trecând pe lângă teatrul de păpuși, traversăm strada și urcăm către locuința prietenului lui Ildar aflată în cartierul de blocuri de pe deal. Ce îi poți dărui unui expert în islam? Am la mine „Ótken bír șaklayga sewdam” („Dragostea mea pentru un pescăruș cântător”). Un poem de dragoste pe care l-am publicat prin 2010. Este o cărticică în ediție ulterioară, în limba tătară, dar în scriere arabă. Aveam un singur exemplar, iar aceasta este persoana cea mai potrivită. Mai am la mine două exemplare din „Metrelí kaytarmalar” („Conversii metrice”), ediția în limba tătară cu scriere arabă. Este o antologie lirică în care am reunit 36 poeți contemporani de limba engleză pe care i-am tradus apoi în limba tătară. Pentru ilustrația acesteia l-am rugat să mă ajute pe maestru Rushan Shamsutdinov din Kazan. Mi-a dat portretele unor renumiți poeți ai literaturii noastre medievale: Yusuf Kass Hajib Balasaguniy (sec. XI), Galyautdin Tanboga (sec. XIV), Gaziy Yalan Yuçiy (sec. XI), Kutbiy (sec. XIV), Kul Galiy (sec. XIII), Mahmut Bulgariy (sec. XIV), Kul Șerif (sec. XVI), Mahmut el-Kașgariy (1029-1101), Idris Zul Muhammed Halfa Babay, Saif Saray (sec. XIV), Tadjetdin Yalçigúl (1768-1838), Abdul Jabbar Kandaliy (1797-1860). In urmă cu vreo cinci ani, atunci când am publicat această ediție, i-am trimis și maestrului Şemsetdinov vreo două exemplare. Nu știu din ce motiv, nu au ajuns niciodată la el. Așa încât, acum două săptămâni, facându-mi bagajul, m-am bucurat să găsesc acasă încă două exemplare din respectiva ediție. Din păcate, de când sunt la Kazan nu am reușit să iau legătura cu maestrul. Pur și simplu nu mi-a răaspuns la mesaje. Nu vreau să mă întorc cu cărțile acasă. Voi dărui ambele exemplare lui Rústem Batîr. El poate citi această carte. Sunăm și ne deschide. Îi întind mâna, apoi cărțile.

Apartamentul lui Rústem Batîr este decorat cu artă etnografică și islamică. Admir cufărul din lemn. Îmi amintește de cel din casa bunicilor mei. Pe un perete, un tablou mare îl înfățișează pe Ahmed Ibn-Fadlan citind mesajul califului Bagdadului către Almîș, hanul Bulgariei. Seamănă cu tabloul pe care l-am văzut la Muzel Național al Republicii Tatarstan. În timp ce soția sa dispare în bucătărie, ne așezăm și Rústem Batîr ne povestește despre Ahmed Ibn-Fadlan și islamizarea bulgarilor:

„Pe la începutul secolului al X-lea cetatea Bulgar, capitala statului bulgar aflat la confluența fluviilor Volga și Kama, era înfloritoare rivalizând atât în mărime cât și în bogăție cu cetățile din lumea islamică. Asta întrucât cetatea controla o bună parte a comerțului dintre Europa și Asia. Abia câteva secole mai târziu, cruciadele vor face posibile și alte rute mai sudice. La nord, partenerii comerciali ai bulgarilor erau vikingii și populațiile din teritoriile Bjarmaland, Yugra și Nenetsia, iar la sud Bagdadul și Constantinopole. La vest se făcea comerț cu Europa, iar la est cu China. În perioada aceasta, o bună parte a populației bulgare adoptase deja religia islamică. Trecerea se făcea însă în mod individual, neorganizat, sub influența altor populații turcice, iar cunoștințele despre islam erau destul de vagi. Pe de altă parte, atacurile și jafurile Rusiei kievene se intensificau. În aceste condiții, în anul 921 hanul Almîș trimite o solie la curtea califului abbasid El-Muktadir din Bagdad. El solicită, pe de o parte asistență teologică în vederea explicării dogmelor religiei islamice și islamizării organizate a țării, iar pe de altă parte, sprijin material pentru consolidarea cetății. El-Muktadir trimite o caravană, un corp diplomatic sub conducerea eunucului Susan el-Rassi. Califul îl numește pe Ahmed Ibn-Fadlan în funcția de secreatar al delegației. Ahmed Ibn-Fadlan era un „fakih”, adică un expert în credința și jurisprudența islamică la curtea califului El-Muktadir. El va ține un jurnal de călătorie numit „Risale”. Aici descrie toate etapele deplasării, populațiile și obiceiurile întâlnite. Caravana pornește din Bagdad pe 21 iunie 921 ținând drumul caravanelor spre est către cetatea Buhara din Asia Centrală. În cetatea Gorganului din nord-estul Persiei părăsește însă ruta și se îndreaptă spre nord pe lângă Marea Caspică. Trece prin teritoriile triburilor turcice din estul Caspicei și prin Kazaria, prin ținutul pecenegilor de pe râul Ural, pe la bașkiri, pe la vikingii de pe Volga și pe la varangienii care se pare că erau tot un neam de vikingi. După un parcurs de 4.000 km caravana ajunge în cetatea Bulgar pe data de 12 mai 922. La sosire, Ahmed Ibn-Fadlan dă citire scrisorii califului Bagdadului către hanul Bulgariei și îi prezintă darurile aduse. Hanul primește cu bucurie scrisoarea și darurile, însă critică lipsa sprijinului bănesc în vederea întăririi cetății.

Misiunea lui Ahmed Ibn-Fadlan este și diplomatică, și prozelitică. El observă imperfecțiunile și dezacordurile dogmatice din practica islamului la bulgari și îi ajută să înțeleagă și să implementeze credința islamică în viața socială. Și la bulgari, ca la toate populațiile pe care le-a întâlnit pe drum, el găsește o societate formată din indivizi care sunt „ca niște măgari rătăciți. Nu au niciun fel de legături religioase cu Dumnezeu, nici nu fac vreun recurs la rațiune”. El aduce în cetatea Bulgar știința și iluminarea.

Ahmed Ibn-Fadlan acordă o atenție deosebită și descrierii unei etnii pe care o numește pupulație rusă. Majoritatea oamenilor de știință consideră că ar fi vorba despre vikingii de pe Volga, niște triburi scandinave provenind din zona Roslagen, Suedia. El îi prezintă ca fiind înalți ca palmierii, cu părul blond și pielea roșie, tatuați de la gât până la vârful degetelor de la picioare cu verde închis și albastru închis și înarmați permanent cu topor, sabie și cuțit lung. Deși au un fizic perfect, igiena lor este dezgustătoare. Călătorul descrie în amănunt și funeraliile unei căpetenii. Ceremonia implică înhumarea unei nave, viol și sacrificiu uman.

Atacurile Rusiei kievene, adânc înrădăcinată în păgânism, vor continua și după islamizarea Bulgariei. După o jumătate de secol, bulgarii îi propun lui Vladimir I, marele prinț al Kievului și Novgorodului, convertirea la cultul musulman. Acesta avea vreo șapte soții, construia temple și participa la ritualuri cu sacrificii umane. El respinge ideea ca rușii kieveni să renunțe la vin, marea plăcere a vieții lor. Va accepta însă propunerea împăratului Basil al II-lea al Bizanțului care îi oferă odată cu creștinarea și pe sora sa Anna de soție. În anul 988 Vladimir I ordonă creștinarea Kievului și a Novgorodului unde, după o scurtă opoziție a populației, idolii sunt aruncați în Nipru.”

În timp ce Rústem îmi arată un album cu splendide moschei din Tatarstan, sosește și Gemile. Este o tânără de 19 ani. Prietenă de familie. Cei doi băieți micuți ai familiei Batîr m-au abandonat. Acum se învârt de-a bușilea pe lângă ea și o îmbrățișează străduindu-se să o cucerească. Doamna Batîr, o fire sensibilă, ne servește delicioase bucate tătărești. Gemile este frumoasă și modernă. Studiază la Universitatea Islamică Rusă din Kazan. Nu stăpânește prea bine limba tătară, însă vorbește engleza la un nivel impresionant. Îi place să converseze despre cum să-ți gasești un job foarte bun, cum se abordează o situație tensionată, cum se gestionează eșecurile, cum se iese dintr-o situație ridicolă, cum se rezolvă problemele financiare, problemele cu părinții, cu colegii de cameră. Iată o seară perfectă. Nici nu îmi pot imagina o seară mai interesantă. Până în momentul în care mi se adresează doamna Batîr:

- Știți? Eu nu vorbesc limba română, dar bunica mea o vorbea.

Sunt total nepregătit. Cu greu articulez:

- Cum așa?

- Bunica mea era româncă. O chema Aglaia. Era din Cernăuți. S-a căsătorit cu bunicul care era ucrainean și s-au mutat la Kiev. Acolo s-a născut mama. Ea s-a căsătorit cu tătăl meu tătar și s-au stabilit la Kazan.

Mă despart de Ildar și Gemile în zona teatrului de păpuși urându-i tinerei un drum bun și mult noroc prin viață.

Miercuri, 25 aprilie 2018, 21:31

Ruşen Şemsetdinov: Dragă Taner, mă bucur că ești în Kazan. Am văzut că ai postat pe Facebook fotografiile făcute în vechiul cartier tătăresc. Am fost fercit să văd acolo până și imaginea locuinței mele de pe strada Kayum Nasîriy.

Miercuri, 25 aprilie 2018, 22:51

TM: Dragă Rușen Agam, într-adevăr sunt în Kazan. Îți adusesem din România două exemplare din „Metric Conversions – Metrelí kaytarmalar”, ediția ilustrată cu acele frumoase portrete din portofoliul domniei tale. Din păcate, întrucât nu am reușit să te contactez, în seara aceasta tocmai le-am dăruit cuiva de la Academia de Științe a Tatarstanului. Sper că mă vei ierta.

Joi, 26 aprilie 2018, 05:57

TM à Ildar Abuzyarov: Prietenul meu Dr. Mieste Hotopp-Riecke din Germania dorește să fac cunoștință cu profesorul Marat Gibatdinov de la Universitatea de Stat din Kazan. Trebuie să-l sunăm astăzi în timpul festivităților de la statuia lui Tukay. Va fi acolo.

Ildar Abuzyarov: Foarte bine.

Joi, 26 aprilie 2018, 14:32

Astăzi este ziua de naștere a poetului Abdulla Tukay. Ziua Limbii Tătare. Ildar sosește în stația de la Teatrul Kemal pe la 8:30. Luăm autobuzul și la 8:45 suntem în Piața Libertății. În fața Teatrului de Operă şi Balet „Musa Gelil” este agitație mare. Spectacolul omagial este programat la ora 9:00. Ne grăbim să intrăm în clădirea somptuoasă și să ne ocupăm locurile rezervate în lojă. Sala se umple. Sunt și invitați de peste hotare, tătari din toate colțurile lumii. Simt emoție și deosebită onoare. Sosesc oficialitățile în frunte cu președintele Rústem Miñnihanov. Urmează un spectacol de un profesionalism desăvârșit. Președintele Miñnihanov urcă pe scenă și felicită publicul cu prilejul Zilei Limbii Tătare și declară:

- Problema limbii materne ne preocupă în mod deosebit. În fiecare an, la nivel global dispare un număr mare de limbi indigene Din păcate, în țara noastră există persoane care gândesc altfel în privința limbii materne.

Președintele decernează apoi premiul. Premiul de Stat al Republicii Tatarstan „Abdulla Tukay” a fost stabilit în 1958 și se acordă operelor din literatură și artă cu cel mai semnificativ conținut în termeni ideologici și artistici. A fost acordat la început de către Consiliul de Miniștri, iar începând cu 1991 de către Președintele Tatarstanului. Anul acesta premiul revine scriitorului Kamil Kerimov pentru volumele „Karormanda kara pesí” („Pisica neagră din pădurea deasă”) și „Egízíkler yîldîzlarî” („Constelația Gemenilor”), pictorului Mihail Kuznețov pentru seria de compoziții „Pânze albe: Popoarele Volgăi” și echipei „Tattelecom” sub conducerea lui Lutfulla Șafigullin și Rústem Zakuanov pentru „punerea în aplicare a unor proiecte semnificative în domeniul culturii”. La sfârșit, publicul se ridică în picioare și intonează „Tuwgan Tíl” („Limba maternă”). Este imnul tătarilor de pretutindeni pe versurile lui Tukay.

La ieșire, Ildar îmi spune: „Acum urmezi tu. Hai să îl cunoști pe Ramis.” În fața statuii lui Tukay din nișa teatrului s-a montat scena. În culise ne întâlnim cu Ramis Aymet, vicepreședintele Uniunii Scriitorilor din Tatarstan. El consultă programul. Voi evolua spre final. Publicul se adună în piață. Bucurie, copii, tineri, bunici, costume populare, muzică, dans, reporteri, televiziune. Este un spectacol de poezie, muzică și dans. Organizare fără cusur, interpreți profesioniști. Evoluează cei mai cunoscuți scriitori din Tatarstan: Renat Haris, Razil Veliev, Robert Miŋnullin, Rkail Zeydulla, Rabit Batulla, Lenar Șeyk, Rústem Galiullin și alții. Sunt și scriitori invitați de peste hotare. Din Bașkurtustan, Ciuvașia, Yakutia, Finlanda, Palestina. Toți recită Tukay sau versuri proprii dedicate poetului și limbii materne. Am pregătit și eu ceva de Tukay. Însă mie mi-a plăcut întotdeauna să fac lucruri pe care nu le-am mai făcut vreodată. Și cel mai mult mi-a plăcut să fac lucrurile pe care nu le-a mai făcut nimeni, niciodată. Așa încât mă hotărăsc. Voi risca. În România a plăcut, sper să placă și aici. Voi recita „Luceafărul”. Uite, îmi face semn să mă apropii. Mă prezintă. Pășesc în fața statuii.

„A fost odată ca-n povești,

A fost ca niciodată,

Din rude mari împărătești

O prea frumoasă fată.”

„Bír bar eken dep aytîla,

Kópten ótken masalday,

Kamuk kîzi, ónder soyda,

Gúzel heș bolmaganday…”

După spectacol îl sunăm pe profesorul Marat Gibatdinov. Se află în piață. Discutăm în jurul unei cești de ceai. Într-un local de pe strada Pușkin. Îmi oferă „Beyond the Tartaros” și „Tatar Materials in German Archives”. Lucrările sunt rodul unei munci de cercetare în parteneriat. Institutul de Istorie „Șihabutdin Merdjaniy” al Academiei de Șiințe din Tatarstan a colaborat cu Institutul de Cercetări Caucasica, Tatarica și Turkestan (ICATAT) din Magdeburg, Germania.

Ajung acasă pe la prânz. Sunt lipsit de putere. Emoția îndelungată ostenește cumplit.

Joi, 26 aprilie 2018, 14:48

TM added 38 photos to album "De Ziua Limbii Materne"

În timpul și după spectacolul de la Teatrul de Operă și Balet organizat cu prilejul zilei de naștere a lui Abdulla Tukay, Ziua Limbii Materne a Republicii Tatarstan și a tătarilor de pretutindeni.

Rex Bouzane: Awesome! Thank you for sharing. God bless

Nermin Hogea: LA MULTI ANI!!!!!!

TM: La multi ani!

Joi, 26 aprilie 2018, 14:52

TM added a video to album “26 Aprilie: Ziua lui Tukay, Ziua Limbii Tătare”

Nermin Hogea: E traducerea lui Acmola?

TM: Nu, doamna Nermin. Este traducerea lui Murat. JJJ

Nermin Hogea: Știu că a tradus și ea. Felicitări!

Ali Mubigel: Impresionant eveniment public. Prestația dv. e la înălțime. Felicitări!

TM: Mulțumesc. Am fost foarte emoționat pentru că mă găseam în fața unui public cu totul special.

Rex Bouzane: Awesome! You have such a powerful voice! Wish you could have recited my poem! LOL I'm dreaming again! LOL

TM: Every dream comes true. Just do not give up.

Rex Bouzane: TY God bless

Kevin Marshall Chopson: Very nice, Taner. Congratulations on giving such a great reading before a very impressive audience.

TM: J Well, I do my best, Kevin.

Daniela Mihalcea: Felicitări, domnule Taner.

Nicu Panait: Foarte frumos și inspirat. Bravo!

Sevinci Mutalip: Felicitări.

Filis Emin: Felicitări!

Joi, 26 aprilie 2018, 14:55

Alan Libert: Salut Taner. Mi-am cumpărat biletele de avion. Voi ajunge la București pe 4 iulie, în jurul prânzului. Presupun că pot ajunge în Constanța în aceeași zi, nu-i așa? Mă întorc pe 11 iulie, adică voi avea timp să petrec câteva zile în București după conferință.

Joi, 26 aprilie 2018, 14:57

TM: Sper că ați găsit ceva mai ieftin. De la aeroportul din București avem transferuri spre Constanța la fiecare 90 de minute. Vă voi aranja transferul imediat ce ajung acasă.

Joi, 26 aprilie 2018, 18:10

Ildar Abuzyarov: Taner, tocmai te-am văzut la televizor recitând Eminescu la statuia lui Tukay și mai apoi dând un interviu.

TM: Grozav! Este transmis și online? Unde găsesc un link?

Ildar Abuzyarov: Îl caut eu și ți-l dau. Dar știrile se vor arhiva abia mâine. Astăzi le poți viziona din nou la ora 21:30 pe canalul TNV Tatarstan.

TM: Dacă apar mâine e foarte bine. Nu e niciun fel de grabă.

Ildar Abuzyarov: Și la ora 19:30.

TM: OK

Ildar Abuzyarov: Mâine avem plecarea la ora 8:30 de la Big King, nu departe de monumentul lui Gumilev.

Joi, 26 aprilie 2018, 22:20

Ruşen Şemsetdinov: Numărul meu de telefon este: 8-917-…

Vineri, 27 aprilie 2018, 02:48

Alan Libert: Da, am beneficiat de un tarif ceva mai mic schimbând data călătoriei.

Vineri, 27 aprilie 2018, 06:53

Ildar Abuzyarov: Ne întâlnim la monumentul lui Gumilev, la ora 8:25.

TM: OK

Vineri, 27 aprilie 2018, 07:54

TMà Luciana Șerban: Mâine la ora 13:30 voi fi la Biblioteca din Naberezhnye Chelny. Voi recita Eminescu. Mi s-a spus că voi avea condiții de transmitere online. Dacă va fi într-adevăr așa, iar dvs veți fi online, poate reușim să recităm împreună așa cum mi-am dorit.

Luciana Șerban: Mâine voi sta acasă la acea oră. Îmi voi scoate “Luceafărul” la imprimantă și voi fi online. Doamne ajută!

Luciana Șerban: Voi fi cu telefonul in mână.

La 08:25 mă întîlnesc cu Ildar în fața Burger King-ului de lângă Gumilev. Este acolo tot grupul, zeci de scriitori. Un domn surâzător îmi întinde mâna.

- Taner Murat.

- Nu, nu. Nu-mi spune nimic. Eu am citit despre tine. Știu tot. Vreau doar să îți urez bun venit. Sunt Danil Salihov, președintele Uniunii Scriitorilor din Tatarstan.

Este acolo și Ramis Aymetov, vicepreședintele. Este o excursie organizată de către Uniunea Scriitorilor. Sunt prezenți toți cei care au recitat ieri în spectacolul din Piața Libertății, scriitori autohtoni și de peste hotare. Vine autobuzul. Ne îmbarcăm și plecăm către Kîrlay.

Abdulla Tukay s-a născut la 14 aprilie 1886 în familia imamului Muhammetárif, fiul lui Muhammetálím din satul Kușlawuș, județul Arski din Tatarstan. Tatăl său moare pe când avea cinci luni. Mama sa, Memdúde, se recăsătorește și îl lasă în grija unei bătrâne. La patru ani Tukay rămâne și fără mamă și este dat în grija bunicului Zinnetulla din Úșúylí. Acesta era prea sărman. El trimite copilul la Kazan în grija meșteșugarului Muhammedveliy. Aici va fi pentru prima oară un copil fericit. Însă în scurt timp părinții săi adoptivi se îmbolnăvesc. Îl înapoiază bunicului. De data aceasta, bunicul Zinnetulla îl încredințează lui Saadiy, un țăran înstărit din satul învecinat Kîrlay. Între 1892 și 1895 micul Tukay duce o viață bună în familia lui Saadiy. Aici începe școala și se familiarizează cu coarnele plugului. Aici conștientizează frumuseațea limbii, a patriei și poporului său. Anii petrecuți aici îi vor influența întreaga activitate. „În Kîrlay am deschis ochii către viață” va mărturisi în 1909 când publică „Esímde kalganlar” („Amintirile mele”). Iar în poezia „Șúrale” din 1907 descrie:

„De în urmă laşi Kazanul dai de-un sat numit Kîrlay

Unde până şi găina ciripeşte, e ca-n rai.

Chiar de nu-s născut acolo, pentr-o vreme, negreşit,

Eu i-am zgâriat tărâmul, l-am arat şi l-am prăşit.”

Cu toate acestea, va trebui să treacă din nou prin momente dificile. Fiicele lui Saadiy mor, iar Saadiy devine brusc invalid. Soția sa superstițioasă leagă toate nenorocirile familiei de orfan. Apoi, după ce naște un fiu, îl va trata pe Tukay și mai rău. La începutul iernii lui 1895 copilul este dus la familia mătușii sale Gazze Zebirova, soția comerciantului Osmanov din Geayîk (Uralsk). Aici studiază la medresa locală participând simultan la clasele rusești.

La 16 ani își pierde interesul în studiul teologic și începe activitatea literară la revista scrisă manual „El-Asr-ul-Geadid” („Noul Secol”). Publică poeme, articole și traduceri. Revoluția din 1905 îi zdruncină viața. Publică poezii și articole revoluționare „El-Asr-ul-Geadid” („Noul Secol”), „Oklar” („Săgețile”) și în ziarul „Fiker” („Idea”). În articole precum „Despre libertate” și „Un cuvânt pentru prieteni” militează pentru progres și egalitatea popoarelor.

În 1907 se mută la Kazan. Aici cunoaște intelectualitatea tătară. Lucrează ca redactor la revista „El-Islah” („Reforma”) și se afirmă ca poet, jurnalist și figură publică. Publică foarte mult și în perioada 1908-1909 înființează împreună cu dramaturgul Galiasgar Kemal revista satirică „Yașîn” („Fulgerul”).

În perioda 1911-1912, deși are o stare de sănătate fragilă, face o serie de călătorii în Rusia. Vizitează Astrahanul de pe Volga, apoi Ufa și Sankt Petersburg. Poetul moare de tuberculoză pe 15 aprilie 1913 la vârsta de 27 ani. El a însemnat pentru tătari ceea ce a fost Pușkin pentru ruși și Eminescu pentru români.

Excursia la care participăm are caracter oficial. Nimic nu este lăsat la voia întâmplării. La intrarea în județul Arski suntem întâmpinați cu muzică și costume populare, cu pâine, sare și çak-çak. După o călătorie frumoasă printre coline acoperite cu păduri de brad, la Kîrlay ne așteaptă președintele consiliului județean. Este un sat frumos, cu căsuțe de lemn împrăștiate prin poienițele pădurii. Îl străbate un pârâu alert.

„Dacă era mare satul? Nicidecum, cătun era,

Iar pârâul de o şchioapă, dar bine c-aveam ce bea.

Despre vreme? Potrivită, și la prânz, dar și în zori,

Nu se isca vânt deodată, nici nu ploua fără nori.”

La Kîrlay am parte de o surpriză plăcută. Expoziția de pictură a maestrului Rúşen Şemseddin. Vizităm muzeele din Kîrlay și Kușlawuș, depunem flori pe aleea poeților din centrul localității Arsk, spectacole, petrecere, veselie, muzică, dans. Recităm și cântăm. O zi perfectă!

Ajung acasă pe la opt seara. Trebuie să mă odihnesc. Mâine dimineață plec la Yar Çallî.

Vineri, 27 aprilie 2018, 20:04

TM added 57 photos to album “Kîrlay”

Vineri, 27 aprilie 2018, 20:11

TM à Ram Krishna Singh: Mâine, 28 aprilie la ora 14:00, ora Moscovei, voi fi în orașul artistei Sagida Siraziyeva. Voi recita Eminescu la Biblioteca Centrală. Dacă voi avea condiții tehnice, voi transmite în direct. În cazul în care condițiile tehnice îmi vor permite acest lucru, vă voi invita să recitați poezia "I Am No Jesus".

Dacă nu o puteți citi, o voi recita eu însumi.

Vineri, 27 aprilie 2018, 21:56

TMà Sagida Siraziyeva: Voi călători cu autocarul care sosește în Chelny la ora 12:30. Am suficient timp să ajung la bibliotecă, am aruncat o privire pe Google Maps și distanța nu este mare. Evenimentul va avea loc în limba tătară. Voi putea răspunde și întrebărilor adresate în limba engleză.

Sagida Siraziyeva: OK, ne vom întâlni la autogară. Noapte bună!

TM: OK. Noapte bună!

Vineri, 27 aprilie 2018, 22:41

TM à Luciana Șerban: Luați varianta aceasta a “Luceafărului”, să nu existe neconcordanțe. Sper din toată inima să putem face ceva mâine. Noapte bună.

Taner Murat, Attachment file: Luceafarul - Sholpan.docx

Luciana Șerban: Mulțumesc!

Luciana Șerban: Facem...

Luciana Șerban: Voi sta acasă cu telefonul lângă mine.

Sâmbătă, 28 aprilie 2018, 06:05

Ram Krishna Singh: Îți mulțumesc, confrate! Aseară m-am întors de la Kolkata fiind victima unei infecții alimentare. Ți-am citit mesajul și ți-am transmis un selfie pe care l-ai putea folosi.

Ram Krishna Singh: C

TM: Sper să vă faceți bine cât de curând!

Ram Krishna Singh: Mulțumesc.

Sâmbătă, 28 aprilie 2018, 10:30

Luciana Șerban: Am scos la imprimantă.

Luciana Șerban: Aștept telefonul dumneavoastră. Zi frumoasă, vă doresc!

Sâmbătă, 28 aprilie 2018, 12:59

Ram Krishna Singh: Ai putea confirma că ai primit videoclipul? Putem discuta pe WhatsApp?

Sâmbătă, 28 aprilie 2018, 13:34

TM à Luciana Șerban: Sunt online.

Luciana Șerban: Sunați, vă răspund.

TM: Pe chat.

Luciana Șerban: Cu video camera.

Luciana Șerban: Aici sunt. Vreți să sun eu?

Sâmbătă, 28 aprilie 2018, 13:37

You missed a video chat with Luciana

Call again

Sâmbătă, 28 aprilie 2018, 13:38

Luciana missed a video chat with you

Call again

Sâmbătă, 28 aprilie 2018, 13:39

You missed a video chat with Luciana

Call again

Sâmbătă, 28 aprilie 2018, 13:40

You missed a video chat with Luciana

Call again

TM: Schimb computerul. Acesta este al lor și nu prea mă pricep să-l fac să funcționeze. Vă sun eu.

Luciana Șerban: OK. Aștept. Am telefonul în mână...

Sâmbătă, 28 aprilie, 14:21

The video chat ended

Call again

Sâmbătă, 28 aprilie 2018, 14:21

Luciana Șerban: Mulțumeeeeesc! Sper că a ieșit bine!

Luciana Șerban: Zi minunată!

Sâmbătă, 28 aprilie 2018, 22:29

Taner Murat à Riyat Muhametdinov: Am ajuns cu bine în Kazan. Vă mulțumesc pentru tot!

Sâmbătă, 28 aprilie 2018, 22:34

TM à Luciana Șerban: A fost excelent. Însă eu nu am nicio filmare din timpul recitalului. Sper să ne transmită ei un link. A fost de față și televiziunea locală. Dacă găsesc un link, vi-l transmit. Noapte bună.

Luciana Șerban: Mă bucur că a ieșit bine!

Luciana Șerban: Noapte liniștită și mulțumesc!

TM: C

Sâmbătă, 28 aprilie 2018, 22:43

TM à Ram Krishna Singh: Da, am primit videoclipul. Astăzi am fost în Naberezhnye Chelny. Acolo m-am întâlnit cu Sagida Siraziyeva și cu soțul ei, Riyat Muhametdinov. La Biblioteca Municipală am recitat şi poezia dvs. Atunci când primesc materialul vi-l trimit sau îl postez.

Sâmbătă, 28 aprilie 2018, 22:45

TM published video “O zi la Yar Chally - Naberezhnyye Chelny”

Yar Chally este un oraş industrial de mărimea Constanței. Aici se produc camioanele Kamaz. Expozițiile şi evenimentele culturale se desfăşoră de obicei în Ela-Buga, un orăşel din imediata sa apropiere cu un remarcabil profil istoric şi artistic.

Sâmbătă, 28 aprilie 2018, 22:48

TM is at Central City Library, Naberezhnyye Chelny.

Video: Carte românească la Biblioteca Municipală din Yar Chally (Naberezhnyye Chelny)

Sâmbătă, 28 aprilie 2018, 23:31

Dimineața sunt la gaărr. Este o clădire splendidă din cărămidă roșie. A fost construită în 1896. Se află în zona stației de metrou Kremlin. În fața gării mă așteaptă autocarul. Plecăm la ora 8.30. Călătoria de la Kazan la Yar Challî durează patru ore. Plouă, plouă, plouă. Traversăm zone colinare, oarecum asemănătoare sudului Dobrogei. Însă sunt acoperite cu păduri. Predomină bradul. Fluviul Kama are un debit înfricoșător. La Yar Challî, pe o ploaie torențială, mă așteaptă Riyat și Sagida. Artiști de excepție. După numeroase colaborări în proiecte literare, astăzi, în sfârșit, ne vedem. Le înțeleg emoția. La fel am simțit și eu vara trecută atunci când Kevin a coborât din spațiul virtual sosind la Constanța.

La bibliotecă ne întâlnim cu un alt artist, poet și prieten, Hámit Latipov. A ilustrat coperta volumului meu de poezie „Ótken bír șaklayga sewdam”. Ne așteaptă împreună cu mulți alți scriitori. Este acolo prozatoarea Zifa Kadîrova care scrie roman feminin. Este remarcabilul poet, jurnalist, istoric şi cercetător Mansur Safin care scrie atât în rusă cât şi în tătară. Traduce în ambele limbi. De-a lungul anilor a lucrat şi a condus un număr mare de reviste literare şi ziare. Este membru al Uniunilor Scriitorilor din Rusia şi Tatarstan şi al Uniuninilor Jurnaliştilor din Rusia şi Tatarstan. Sunt scriitoarele Rezine Seyitgerayeva și Gúlsine Túhvatullina. Este poeta Flyora Merdanova. Este compozitoarea Zúlfiye Gihan, este interpreta Daniya Sibgatullina, sunt mulți alții. Bibliotecarele Rosa Hamidullina și Nailye Gilmutdinova ne prezintă colecția de carte românească a bibliotecii, începând cu o carte de bucate și terminând cu un album Corneliu Baba. Eu recit împreună cu Luciana Șerban. Discutăm despre limba tătară. Mi se adresează tot felul de întrebări. O doamnă încântătoare mă abordează în limba engleză. Vorbeşte perfect. Mă lămureşte rapid. Este cadru didactic. E colega doamnei Sayide. Se arată interesată de munca mea de traducător.

- Cât timp vă ia să traduceți o poezie?

O privesc cu admirație şi recunoştință. Da, mi-a pus cea mai frumoasă întrebare de când mă aflu în Tatarstan. Cred că mă precipit.

- Depinde foarte mult de poezie. „Luceafărul” are 98 de strofe, iar Eminescu este foarte greu de tradus. Exprimă o semantică complexă într-un număr redus de silabe. Şi apoi, este un romantic. Versul său nu are abateri prozodice. Lucrul acesta te obligă foarte mult. Nu mai pot preciza cu exactitate în ce an am început să lucrez la „Luceafărul”. Am lucrat în jur de 10 ani. Sporadic, desigur. Numai în momentele de inspirație.

- Vă înțeleg foarte bine.

- În schimb, la o poezie modernă, scurtă şi lipsită de rimă, aşa cum este „I Am No Jesus” de Ram Krishna Singh pe care v-am recitat-o mai devreme, lucrez de regulă în jur de două ore.

Ne cinstim cu specialități tătărești de patiserie: „kóbete”, „kîstîbîy” și „çak-çak”. Cântăm, povestim, recităm. O zi de cenaclu literar și artistic fără pereche.

Duminică, 29 aprilie 2018, 00:06

Ildar Abuzyarov: Dragă Taner. Am fost la optician. Mi-am făcut un control și mi-am comandat ochelari de distanță.

Vreau să îți reamintesc că mâine la ora 11:00 maestrul Rușen Șemsutdinov ne așteaptă acasă la el pe strada Kayum Nasîriy. Mi-a atras atenția că ne va aștepta la poartă.

Duminică, 29 aprilie 2018, 04:55

Ram Krishna Singh: Îți mulțumesc, confrate. Poate că ar fi mai bine să îl postezi tu. De asemenea, poți să postezi și videoclipul pe care ți l-am trimis.

Duminică, 29 aprilie 2018, 06:46

TM à Ildar Abuzyarov: Mă bucur că te-ai dus la optician. Ce lentile porți?

TM à Ildar Abuzyarov: Voi fi acolo la orele 11:00, nu la 12:00 cum înțelesem anterior.

Duminică, 29 aprilie 2018, 14:10

TM published album "Acasă la maestrul Rushan Shamsutdinov"

Am mulți prieteni printre artiştii plastici din Tatarstan. Am lucrat cu aceştia la ilustrarea cărților pe care le-am publicat. Majoritatea locuiesc în Yar Çallî, unde am fost ieri. Însă cel mai de seamă colaborator este maestrul Rushan Shamsutdinov din Kazan. Probabil cel mai însemnat pictor contemporan al Tatarstanului. Vineri, în călătoria la Kîrlay, am vizitat acolo expoziția sa de pictură dedicată aniversării lui Tukay. Ne-am fotografiat cu Ildar alături de lucrările sale.

Maestrul locuieşte în inima vechiului aşezământ tătăresc din Kazan. Într-o casă de lemn, monument istoric şi arhitectural. Privind-o de la distanță te aștepți ca înăuntru să te întâmpine Albă-ca-Zăpada și piticii ei. Este la capătul străzii Kayum Nasîriy. În preajma geamiei Apanaeva. Casa a fost construită în sec. XIX şi a aparținut familiei Isanbay care a jucat un rol de frunte în efervescența spirituală a Kazanului. Prin anul 1930 proprietarul acesteia a vândut-o în grabă. A fugit, s-a restabilit în Uzbekistan. Erau anii în care s-a declanşat teroarea stalinistă asupra intelectualității de religie islamică şi asupra religiilor în general. Aşa a intrat această casă în proprietatea familiei Şemseddin.

Dar şi interiorul locuinței maestrului reprezintă o piesă importantă din puzzle-ul istoric şi artistic al Tatarstanului. De fapt, nu intri într-o casă. Intri în trecut, într-un adevărat muzeu. Pereții sunt încărcați cu operele maestrului. Ni le prezintă. Una câte una. Remarc mobila stil din lemn masiv. Biblioteci cu cărți şi albume de valoare. Cutii vechi în care își ține amintirile. Decorațiuni tătăreşti. Foarte multe fotografii de epocă. Portrete şi amintiri personale de la atâtea şi atâtea rude reprezentând o distinsă familie de intelectuali şi artişti ai Kazanului. Mulți străini calcă pragul maestrului doar ca să îi admire lucrările. Dar văd mult mai mult. Văd cum se trăia acum o sută de ani. Undeva, pe raftul bibliotecii, îl reîntâlnesc pe Lenin. O lucrare în tablă de cupru. Maestrul îmi explică. În anii tinereții a cochetat şi cu metaloplastia. Era o perioadă a căutărilor.

Doamna Nagiye Şemseddin umple masa cu delicioase plăcinte şi dulciuri tătăreşti. La o ceaşcă cu ceai se discută despre artă şi se deapănă amintiri. Maestrul ne fascinează cu personalitatea sa. El crede că estetica este privilegiul inteligenței, iar inteligența este opera conștiinței. La rândul ei, conștiința este creația dumnezeirii. Ne arată un frumos album cu reproduceri din opera sa. Portretele unor hani, Súýúmbiyke, cetatea Kazanului, Tukay, scriitori, actori contemporani. Tresar. Mi-a atras atenția portretul lui Mamay Mîrza, prințul Hoardei de Aur prin sec. XIV. Oare o fi cald acum pe plaja din Mamaia? Apoi semnează albumul cu dedicație şi mi-l oferă. La rândul meu, îi dăruiesc Eminescu, Ram Krishna Singh şi Metric Conversions în runice tătăreşti.

Cred că am zăbovit destul. Îi şoptesc lui Ildar:

- Trebuie să împachetez.

- Bine, mai servim un ceai şi ne retragem.

Nu uităm să ne fotografiem cu toții și în fața căsuței Isanbay.

Nermin Hogea: Bună, transmiteți colegului salutări, selamlar ve sawlîk!

TM: Cu multă plăcere!

Filis Emin: Selam!

Rex Bouzane: So happy for you! Enjoyed reading this story. TY God bless.

Ram Krishna Singh: Thanks Taner for presenting our books to Rushan Shamsutdinov.

Duminică, 29 aprilie 2018, 14:36

Împreună cu Ildar ne luăm rămas bun de la maestrul Ruşen Şemseddinov şi familia sa. Zeci de microbuze şi autocare parchează la marginea vechiului cartier tătăresc. Sute, mii de turişti invadează străzile Merdjaniy, Kayum Nasîriy, Abdulla Tukay şi Tatarstan. Se deplasează grupat, ca nişte roiuri de albine în jurul mătcii, oprindu-se din când în când şi ascultând cu atenție explicațiile ghidului. Poze, zâmbete, selfie-uri.

Zborul meu este mâine în zori. Poimâine va fi 1 Mai. Trebuie să îmi fac bagajul. Am nevoie să vizitez şi niște magazine de suveniruri. Mă despart pentru câteva ore de Ildar. Vom cina împreună. Urc în grabă în locuința mea de la intersecția străzilor Tatarstan şi Merdjani.

Locuiesc pe Ulița Tatarstan din Kazan. Fereastra mea se deschide către Teatrul Kemal și lacul Kaban. În urmă cu cinci zile ningea cu fulgi mari. Lacul era înghețat. Acum vremea este însorită şi caldă. Kaban e complet dezghețat. Clădirea Teatrului Kemal seamănă astăzi cu un vapor plutind pe apele lacului. Oh, cât e de frumos! E copleşitor! Dintr-o zare în alta, întregul Tatarstan este cuprins sub cupola ocrotitoare şi caldă a unui imens curcubeu.

Te sărut, scumpă Cetate a Familiei, Kazan! Pe curând, iubite Tatarstan!

Duminică, 29 aprilie 2018, 18:44

TM à Ildar Abuzyarov: Ildar, cred că poți veni aici în jurul orei 19:30-20:00. Eu voi fi gata la 19:30.

Duminică, 29 aprilie 2018, 19:01

TM à Ildar Abuzyarov: Poți veni.

Duminică, 29 aprilie 2018, 20:35

Ildar Abuzyarov: Am adormit și tocmai ți-am văzut mesajul. Trebuie să mă pregătesc și să vin. Dacă ajung la 21:00, e bine? La ce oră pleci la aeroport?

TM: E în regulă. Pot pleca spre aeroport la ora 24:00 sau la ora 1:00.

Ildar Abuzyarov: Bine. Avem suficient timp. Cafeneaua noastră funcționează non-stop.

TM: Bine. Sunt acasă. Vii când poți.

Duminică, 29 aprilie 2018, 21:49

TM: S-a făcut târziu, Ildar. Haide, grăbește-te!

Luni, 30 aprilie 2018, 20:49

TM: Ildar, am ajuns acasă. Îți mulțumesc pentru tot.

Luni, 30 aprilie 2018, 22:29

Ildar Abuzyarov: Dragă Taner, îți mulțumim pentru că ai vizitat Kazanul. Mi-a făcut mare plăcere să te cunosc și să stau de vorbă cu tine.

Luni, 30 aprilie 2018, 22:30

Somnul mă copleșeșete…

„Locuiesc pe Ulița Tatarstan din Kazan. Fereastra mea se deschide către Teatrul Kemal și lacul Kaban…”

* * *