2020.07.31: Astăzi am pierdut-o pe scriitoarea Alexandra Flora Munteanu

În dimineața aceasta a plecat dintre noi Alexandra Flora Munteanu. Scriitor, traducător, critic literar și haijin de prestigiu al urbei, Alexandra a fost o voce respectată a Cenaclului Literar „Mihail Sadoveanu”, vicepreședinte al Societății de Haiku Constanța și unul dintre cei mai activi membri ai Asociației Multiculturale „Anticus” din partea căreia în anul 2018 a primit Premiul „Melek Amet” pentru Artă și Interculturalitate. A fost redactor la revistele „Dobrogea culturală” și „Albatros.” A făcut parte din grupul care a pus în mișcare și a susținut fervent inițiativa „Constanța – Cetate a Literaturii UNESCO”. A avut o contribuiție determinantă la organizarea festivalurilor naționale și internaționale de haiku din Constanța, la organizarea și buna desfășurare a conferințelor „The Annual Kurultai of the Endangered Cultural Heritage-AKECH,” „The Annual Lecture on Exile in Comparative Literature and the Arts-ALECLA” și a festivalului „Constanța Literature and the Arts Festival-CLAFest.” În ultimii ani de viață, Alexandra a fost sufletul programului „Prietenul meu, Șuraleu” care avea ca scop binedispunerea intelectualilor constănțeni de vârsta a treia prin activități de socializare la domiciliul acestora.

Alexandra s-a născut la Deva, jud.Hunedoara, pe 23 ianuarie 1951. A copilărit în Constanța, pe strada Smârdan, ca urmare a numirii tatălui ei, Aurel S. Munteanu, pe postul de Arbitru de Stat Șef al Arbitrajului de Stat Dobrogea, de pe lângă Consiliul de Miniștri din București, poziție pe care a ocupat-o în perioada 1957-1970. Mama ei, Felicia Flora, a fost cadru didactic. Alexandra a absolvit Liceul „Mircea cel Bătrân” din Constanța în 1970, iar în 1975 Facultatea de Filologie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj, Secția română-engleză. A fost cadru didactic în Constanța la Liceul Economic și de Drept Administrativ Nr.1, Liceul Petromar Nr.9 și la Școala Generală „Nicolae Tonitza” Nr.39.

Creația sa de inspirație japoneză a fost publicată în reviste din țară și străinătate, în antologii românești („Fiica stelelor” (haibun), București; „Umbre de lumină” (haibun), traduceri, Constanța; „Tanka”, traduceri în Atlas Poetica, SUA; „Haibun-AHA”, SUA), antologii bilingve („Când greierii tac”, București; „Greieri și crizanteme”, București; „Antologia Festivalului”, 2013, București; „Revista Poezia”, România; „Kado”, Iași; „Catalyst”, Noua Zeelandă) și antologii internaționale („Green Peace”, Japan; „Boom”, 2006, Japan; „Vrabatz”, Croația; „Haiku Sansaar”, India; „Meguro”, Japan; „World Haiku Club Review”, UK). A tradus circa 30 de titluri de carte, dar a făcut traduceri și pentru o seamă de antologii literare internaționale („Salutându-l pe Basho”, 2006; „Flori de tei”, 2006; „Scoici de mare”, 2007; „Cartea congresului”, Ex Ponto, 2008; „Solidaritate prin haiku”, 2012).

Volume personale:

- „Semnele vremii” (bilingvă), Europilis, Constanța, 2005;

- „Haiku și despre haiku” (bilingvă), Ex Ponto, Constanța, 2007;

- „Pe aripi de haiku” (bilingvă), VIF, Constanța, 2013;

- „Haibun” (bilingvă), 2015;

- „Zigzag printre haikuuri – Zigzag among haiku” (bilingvă), Vif, Constanța, 2016

- „Printre anotimpuri – Among Seasons – Mewsímr arasînda”, (trilingvă: română, engleză, tătară), Anticus Press, Constanța, 2019;

Opinii critice:

- „Autori, gânduri, cărți”, Editura Fundației „Andrei Șaguna”, Constanța, 2002;

- „Antologie de povestiri digitale”, VIF, Constanța, 2012;

- „Vibrații în consonanță”, VIF, Constanța, 2013;

- „Idei amestecate”, VIF, Constanța, 2013;

- „Portrete în friză”, VIF, Constanța, 2014;

- „Povestea cărților”, VIF, Constanța, 2015;

- „Lecturi inedite”, VIF, Constanța, 2015;

- „Studii și cercetări de psihologie și pedagogie”, 2016;

- „Scrieri și evenimente”, VIF, Constanța, 2017;

Probabil că cel mai bine s-a simțit ca haijin. Ne mărturisește experiența sa petrecută pe tărâmul poeziei japoneze în articolul „Ce a însemnat haikuul pentru mine” care a prefațat volumul „Printre anotimpuri”. A fost, de fapt, ultimul volum al Alexandrei publicat în 2019 la Anticus Press. Astăzi, Alexandra și-a început călătoria „printre anotimpuri”.

Ce a însemnat haikuul pentru mine

Încă din studenție citeam cu nesaț însemnările poetului și traducătorului din Cluj, Aurel Rău. Tradusese din poezia japoneză și atunci am avut prima întâlnire cu miracolul nipon. Mulți ani mai târziu am intrat în legătură cu scriitori dedicați acestui fenomen. Este un destin!!!

La școala unde mă mutasem, după mulți ani de predare la licee, am devenit colegă cu dl. prof. dr.Ion Codrescu și soția sa, Mihaela Codrescu. Veneau din Medgidia. Eu alesesem Școala generală Nr.39, ulterior Nicolae Tonitza. Anul 2018 a însemnat aniversarea a 37 de ani de când lăcașul a fost construit și 20 de ani de predare arte frumoase: pictură( pe sticlă, lemn, hârtie), modelism, grafică și haiga. Simțeam cum ne influența existența. Eram mereu preocupați să întreținem sensibilitatea elevilor și, între timp, am aflat că dl. Codrescu a obținut aprobările pentru funcționarea unei societăți: Societatea de Haiku Constanța (SHC). Aceasta a implicat: inițiere, lectură permanentă, confruntare publică, lansări de carte, scriitori din țară și străinătate, festivaluri internaționale, colocvii naționale de poezie, cu participare națională și internațională uneori, interviuri radio-tv, traduceri, intervenții și conferințe, corespondențe, editare și traduceri în revista „Albatros” inițiată de prima serie de redactori (Ion Codrescu, Olga Duțu, Mihaela Codrescu)și apoi continuată de cea nouă (Laura Văceanu, Alexandra Flora Munteanu, Radu Patrichi și Dumitru Ene Zărnești). Deși existența ni se aglomerase cu noi preocupări și obligații, totuși eram mai implicați. Dl . Codrescu nutrea o pasiune aparte pentru creația de tip nipon și, în calitate de plastician a avut multe realizări naționale și internaționale. Haikuul și celelalte specii literare ne-au fascinat și am transmis și elevilor noștri sentimentele noastre și am extins sfera de atracție și, prin contaminare, cercul nostru s-a lărgit simțitor. Nici nu am simțit cum trece timpul. L-am stăpânit și exploatat , dar, la un moment , am simțit cum ne-a condus pe un drum presărat cu petale de cireș și ne-a cuprins pe 5 continente ale spiritului și a schimbului de carte și vers. Nimeni nu și-ar fi închipuit cât de diversă poate fi existența unui cadru didactic și cum te implică această schimbare. Pur și simplu ne-am dovedit propria noastră creativitate, adaptabilitate, au sporit posibilitățile comunicării. A însemnat chiar o reglare metabolică în funcție de provocările internaționale și o încercare de asimilare și adaptare la specificitatea creației.

Alexandra Flora Munteanu

VID_20170720_140718_KevinSandaOlga.3gp
VID_20190620_111718.mp4
VID_20170720_143348_KevinSandaOlga.3gp
VID_20190410_154440.mp4
VID_20190411_111259.mp4
2019 August 02.mp4
VID_20190621_175919.mp4
VID_20190621_180337.mp4
2019 August 1.mp4